Articol realizat de Paula Godeanu – psihopedagog, trainer, mamă, specializată în psihoterapia copilului, cuplului și familiei, în formare în metoda educației excelenței a domnului profesor doctor Florian Colceag, fondator al centrului educațional pentru copii și părinti "Copiii noului Pământ"

Încă din primele zile de viață, copilul plânge mult și devine agitat foarte ușor. Mama este copleșită de această situație, dar și de abundența de sfaturi contradictorii despre cum să reglementeze viața unui bebeluș. Să-i ignore plânsul sau să continue să-l liniștească? Asta-i întrebarea.

Majoritatea părinților își doresc de la copiii lor să fie în stare să facă față stresului din viața de zi cu zi și să-și revină după orice experiență devastatoare. Puțini părinți știu, însă, că temelia unei atare puteri de refacere este determinată de primele reacții pe care le-au avut față de copiii lor în perioada prunciei.

Nou-născuții învață să plângă pentru a-și semnala nevoile, disconfortul sau pentru a se elibera de tensiunile acumulate. Din păcate, panica se instalează rapid în mintea părinților atunci când aud bebelușul plângând și sunt dispuși să ia orice măsură pentru a opri comportamentul „nedorit”. Vestea bună este că un copil nu are nevoie nici de suzetă, nici de calmante, nici să fie zgâlțâit pentru a se calma, ci doar de brațele calde ale mamei sale.

Să-l lăsăm să plângă, ca să ajungă să se controleze singur? Cu siguranță, NU. Atenția promptă, constantă și repetată cu care răspundem plânsului, îl ajută pe copil să-și construiască o capacitate flexibilă de reglare la stresurile viitoare și, pe măsură ce crește, de a se alina singur. Cu alte cuvinte, pentru acest copil a fost creată temelia puterii lui de refacere.

Din contră, bebelușii care nu sunt consolați sau care au parte de reacții imprevizibile, rămân într-o stare de hiper-excitabilitate, reacționează mai mult la alți stimuli și pot transpune aceste probleme și în alte arii ale vieții lor. Ei riscă să rămână vulnerabili la situații de stres și la orice traumă majoră. Studiile au arătat că nivelul cortizolului (hormonul eliberat în momentul activării reacției de supraviețuire) la acești copii este mare și scade cu dificultate, acest lucru interferând și cu metabolismul, cu sistemul imunitar, dar și cu efecte asupra creierului în formare.

Copiii ai căror părinți răspund rapid și constant nevoilor acestora au cele mai mari șanse să ajungă competenți și siguri pe ei din punct de vedere social.

Te confrunți cu astfel de probleme? Vezi cursurile susținute de psiholog Paula Godeanu aici.