Lidia este Psihoterapeut-specializare familie si copii, Educator Prenatal Certificat International Lamaze, Consultant alaptare si…Mama. Am cunoscut-o la Centrul 9 luni unde sustine cursuri de Puericultura/ Ingrijire bebelus, cursuri care isi propun sa schimbe viziunea, paradigma asupra a ceea ce presupune ingrijirea unui bebelus si conectarea cu acesta.

1. Sarcina aduce bucurie, emotii, pregatiri. Din experienta ta, pe ce e important sa puna accentul viitorii parinti?

Sarcina fiind urmarita de medic, orientarea prioritara a parintilor pare a fi cea legata de starea de sanatate si de evolutia fizica a celor doi. Fara a neglija acest apect, si din fericire, marea majoritate a sarcinilor au o evolutie buna, cred ca ar fi important ca viitorii parinti sa se conecteze si emotional cu puiul lor, sa constientizeze ca din interior, bebelusul este alert, legat de emotiile parintilor sai si isi creeaza deja amintiri din perioada intrauterina! Ideal, mama isi ia un timp inainte de nastere sa se ocupe mai mult de ea- sa  isi reduca ritmul activitatii si al stresului si sa-l adapteze nevoilor lor, sa se inconjoare de frumos si armonie- sa faca plimbari , sa mearga la pilates, gimnastica, masaj, sa-l invite pe partener sa se conecteze si el cu bebelusul prin atingeri, sa-si scrie un jurnal al sarcinii, sa mearga la cursuri de pregatire! 

2. Ce ne poti spune despre sindromul cuibului? Dorinta mamicilor de a pregati totul din timp? Cum pot partenerii de viata sa le sustina, inteleaga, sa fie alaturi de ele?

Sindromul cuibului este o manifestare in plan emotional si comportamental a transformarilor hormonale ce preced travaliul si nasterea. Mama traieste o stare de agitatie, un puseu de energie fizica si o exaltare emotionala care-i dau ”avantul” necesar sa faca pregatirile pentru venirea lui bebe. O regasim adesea pe viitoarea mama mutand mobile, spaland si calcand din nou hainutele bebelusului, neputand dormi daca nu este gata camera , etc.
Este o manifestare care vine din creierul de mamifer, de unde sunt eliberati hormonii nasterii si o regasim si la celelalte specii, care incep ca caute febril diverse materiale pentru a-i pregati un cuib puiului. Partenerii nu pot fi decat rabdatori (faza intensa dureaza cam 2 zile) si intelegatori, pentru ca mama este luata “pe sus” de acest val hormonal si nu ii putem cere sa fie prea rationala.

3. Toate sunt pregatite…sau nu…oricum se apropie momentul nasterii…discutia la spital. Ce ar trebuie sa aiba in vedere parintii, ce sa stipuleze in acel asa numit plan de nastere pentru ca nasterea sa fie o experienta minunata pentru bebelus si pentru copil?

Parintii ar trebui sa-si constientizeze nevoile si optiunile.Este foarte important sa se informeze, pentru ca maternitatile sunt diferite din punctul de vedere al deschiderii fata de cerintele parintilor si e important ca ei sa stie ce vor- un plan al nasterii, dar sa stie si unde si cu cine pot obtine ceea ce-si doresc.Exista cateva criterii care recomanda o maternitate ca fiind una mother-friendly sau baby-friendly si parintii ar trebui sa isi pregateasca dinainte drumul astfel incat acesta sa fie unul lin si satisfacator.

4. Un moment miraculos, minunat, dar si cu un evantai de emotii: Nasterea. Ce ar trebui sa-si spuna o mamica atunci cand intra in sala de nasteri? Dar in momentul in care botul ei de aur ii este asezat la piept?

Daca femeia are un mediu care-i respecta experienta nasterii, atunci mama nu trebuie sa spuna nimic. Nu mai este loc de cuvinte, ci de trairi. Nasterea este programata sa fie cred cea mai intensa experienta emotionala, in care cei doi, chiar si asistenta, sunt scaldati in hormonii iubirii! Atunci cand nasterea este medicalizata, aceste trairi se pot pierde si locul lor este luat de frici. Oare o sa ma descurc? De unde stiu ce sa fac? Daca i se intampla ceva si eu nu stiu?  In acest caz, mama are nevoie de sustinere din partea partenerului si a tuturor celor implicati pentru a o ajuta sa se conecteze cu bebelusul si cu intelepciunea ei interioara de mama.

5. Alaptarea. Nu stiu daca este un cuvant din dictionarul mamicesc sau proaspat mamicesc care provoaca mai multa spaima, ingrijorare. Si totusi strabunicele noastre, bunicele, mamele au alaptat, mai usor sau mai greu. Ce mesaj ai pentru proaspetele mame care nu mai stiu ce sa faca pentru a-si alapta micutii? Mai ales ca alaptarea este si hrana si dragoste, are beneficii fizice si emotionale.

Alaptarea este programata si ea de “Mama natura” sa fie un act instictiv , simplu, firesc si cu beneficii majore pentru mama si pui. Din pacate, excesiva medicalizare a nasterii si abordarea mecanicista a primelor zile din maternitate, in care este mai eficient ca bebelusii sa fie hraniti cu formula de catre personal decat sa fie sustinute mamele sa alapteze face ca alaptarea exclusiva sa devina mai degraba o exceptie. Este foarte important ca viitorii parinti sa se informeze despre cum pot pregati si sustine acest proces minunat, in special in primele 2 saptamani care sunt “de foc”. Sa-si ceara drepturile in maternitate si sa apeleze in caz de nevoie la consultanti in alaptare.

6. Prima zi acasa…cand, desi ai citit un teanc de carti si o suta de pagini si bloguri specializate, simti ca nu mai stii de unde sa o apuci. Ce e de facut? Care sunt pasii, dupa ce ai ajuns cu micuta sau micutul acasa?

Insist la cursurile de pregatire sa-i incurajez pe parinti sa-si asume rolul inainte de a veni acasa! Sa stea cu el in camera- in system rooming-in, sa-l schimbe, sa-l spele, sa-l hraneasca, sa-l vegheze in somn, sa-l tina in brate , sa invete sa-l linisteasca, sa-l cunoasca pe bebe inainte de a junge acasa! Daca lasam personalului aceste responsabilitati, putem sa ne simtim coplesiti la venirea acasa cu o fiinta pe care nu o cunostem si pentru care ne temem excesiv! O luam pas cu pas, ora cu ora, din fericire nou-nascutii nu au nevoi complexe, este suficient sa le stam apropape si ei ne vor invata ce nevoi au – sa manance, sa se simta in siguranta, in brate, sa-i schimbam!

7. Ce i-ai spune unei mame ingrijorate care vrea sa faca totul perfect? Si mai ales care se intristeaza atunci cand lucrurile, ei bine, nu merg conform planului? Cum poate sa se restabilizeze pe directia "sunt o mama suficient de buna"?

Este normal ca o proaspata mamica sa vina cu asteptari, cel mai adesea nerealiste legate de rolul ei sau de comportamentului bebelusului. Perioada lauziei (6-8 saptamani) reprezinta o furtuna hormonala, un carusel de ganduri si simtiri. Asa numitul “baby-blues” apare la un procent de peste 80% dintre femei. Mama are nevoie de mesaje de sustinere, incurajari si confirmari de la cei din jur si mai ales sa stea aproape de puiul ei, sa-l miroasa, sa-l  atinga, sa-l alapteze, pentru ca daca se indragosteste de el (si natura i-a proiectat atat de dragalasi ca ti-e greu sa n-o faci), lucrurile se aseaza armonios.

8. Si acum o rugaminte de sfaturi personalizate din zona parintilor cu mai multi copii (fie sarcini multiple, fie ca au devenit parinti pentru a doua, treia oara). Pentru ei chiar trebuiesc trucuri, nu? Ce idei ai in desaga ta de sfaturi de specialist?

Cred mai mult in conectarea parintelui cu copilul lui si in raspunsurile care vin de aici decat in sfaturi ale specialistilor, desi si eu sunt unul dintre ei. Sigur ca fiecare copil este diferit si merita sa-l primim cu deschidere si sensibilitate si sa gasim raspunsuri potrivite pentru fiecare. Exista niste linii directoare, insa , daca parintele nu este coplesit de ranile lui emotionale, cred mai mult in capacitate lui de a gasi aceste raspunsuri.

9. Inevitabil apare la un moment dat oboseala in cazul proaspetilor parinti, poate chiar si mici disensiuni, ingrijorari, tensiuni …stress. Care ar fi remediile?

Cuplul este zguduit serios dupa venirea copilului si daca nu are o baza solida, sunt sanse mari de colaps. Sper ca viitorii parinti au cantarit cu maturitate emotionala venirea copiilor in viata lor, caci va fi un timp al lui “a da” si foarte putin pentru ”a primi” si daca nu au rezervorul emotional plin, apar frustrari majore. Ideal tatal se implica si ii da un  spatiu proaspetei mamici pentru a-si recupera treptat si alte dimensiuni ale fiintei ei in afara de cea de mama.

10. Cu implicare, prietenie si responsabilitate, tii cursurile de puericultura organizate la Centrul 9 luni. Din experienta ta, in concluzie, ne poti fauri un Top de sugestii pentru sarcina, dar si perioada de dupa, asa sfaturi de pus in rama:)?

Cred ca fiecare are in urma experientei  sale o ”rama personala” si este minunat sa fie asa! Mi-aduc aminte de o mamica pe care am intrebat-o dupa nastere  daca ar mai fi fost ceva ce ar fi vrut sa afle de la curs ca sa se simta mai pregatita si mi-a spus-“Lidia, nimic nu te poate pregati pentru trairile pe care le ai pentru puiul tau! Nu mi-am inchipuit niciodata ca eu, care ma consideram o fiinta cerebrala, pot sa simt ca explodez de iubire!“
Orice sugestii as gasi eu de cuviinta sa fac, fiecare are drumul lui si-l va face in ritmul sau, cu destinatia sa si cu  trairile sale personale…ce imi doresc eu este ca pe acest drum, uneori coplesitor, epuizant sau infricosator sa va opriti din cand in cand sa contemplati minunea din viata voastra!