Ea este  Cristina Mihaela Varga Rădulescu. E pictor cu câteva expoziții în portofoliu, trainer pentru workshop-uri creative (picture, pictură​ pe sticlă, textile, obiecte lemn. etc). Îi place să lucreze cu copiii și după toate semnele caracteristice,  țipete, urlete, îmbrațișări și pupături, și lor cu ea.

Pe Cristina o găsiți aici

sau la: cristinaradul@gmail.com

1. Ești pictor. Cum este să fii pictor în 2016?

La fel. Ca în 1200, 1600, 1800. Faci pictură dar pe lângă pictură mai faci și lucrări de “întreținere” așa după cum știu sigur că au făcut pictorii din toate timpurile. Singura diferență este că ei nu făceau training-uri ci aveau ucenici. În 2016 dacă renunţi la prejudecăți și orgolii devii liber şi ai parte de tot felul de experienţe şi proiecte creative. Devine uşor sa faci artă în fiecare zi, oriunde și în orice condiţii.
 

2. În portofoliul tău se află atât tablouri cât și multe lucrări pentru copii. Ce te atrage mai mult?

Nimic nu bate stările trăite în crearea unui tablou, frumusețea ideii atunci când o vezi prima data, strădania de a adapta această revelație unui obiect, de a lucra la a-l face aproape perfect, așa cum l-ai văzut prima dată și bucuria care e aproape extaz când o vezi finalizată. Dar există etape și etape. Acum sunt în etapa în care lucrez foarte mult cu copii şi pentru copii. Este o etapă frumoasă în care experimentez împreună cu ei și mă bucur de moduri noi de exprimare pe care le învăţăm împreună. Deci mă bucur și mă las atrasă de această etapă.

3. Când desenezi pereții unor camere de copii, cum te simți?

Probabil că este activiatea care îmi place cel mai mult în această etapă: mă închid singură în camera copilului, se aşterne liniştea şi rămân doar eu într-o lume de poveşti. Fac cunoştinţă cu personajele preferate ale copiilor sau le reîntâlnesc pe cele din copilăria mea. Ma bucur de bucuria copiilor care vor trăi în acea cameră, cameră pe care și-ar dori-o orice copil.

4. Cum încurajezi potențialul unui copil în atelierele pe care le faci?

În primul rând pun accent pe faptul că în pictură nu există greşeală, că oricând putem retuşa ceva ce nu a ieşit bine sau putem reinterpreta schimbând culori, forme, pete.
Apoi, plecând de la tehnicile pe care le propun, am învăţăt şi eu să îi las să-și urmeze propria lor formă de exprimare. Rezultatele sunt de multe ori uimitoare.

5. Care a fost cea mai neobișnuită/dificilă lucrare?

Un cap de păpuşă supradimensionat. Mască pentru piesa se teatru "Eu. O casă de păpuşi" în regia lui Carmen Lidia Vidu. Lucrarea a fost grea, proiectul total inedit. Imaginează-ți un cap de păpusă cu diametrul de aproximativ 60 cm care să stea nemișcat pe capul unei soprane care să poată cânta purtând-o.

6. Unde te vezi peste 5 ani?

Acum 3 ani mă vedeam peste 5 ani în galeriile MOMA. :)). Lucrurile s-au schimbat şi se schimbă mereu. Oriunde voi fi peste 5 ani de zile cu siguranţă voi avea nişte pensule cu mine, vopsea şi un proiect creativ în desfășurare.
 

7. De ce este important ca lucrările pentru copii să fie personalizate?

Fiecare copil are personalitatea lui și am văzut cât de puternică este ea în primii 7 ani de zile. Consider că e bine ca în această perioadă tot ceea ce îl înconjoară pe copil, începând de la obiecte, jucării, hainele pe care le poartă, pană la activitățile pe care le desfășoară să îl reprezinte și să îl caracterizeze.