Este un mare privilegiu acest interviu cu Rudolf Costin, unul dintre cei mai mari creativi ai momentului. Convinge-te și tu citind CV-ul impresionant al unui cineast român care a reușit să capteze atenția specialiștilor internaționali și nu numai. Un dialog fascinant, purtat București-New York cu o persoană pe atât de împlinită profesional, pe atât de echilibrată, modestă și recunoscătoare pentru creativitatea avută. 

Interviu realizat de Anca Ghinea, 11.04.2016

 

Cine este Rudolf Costin?


Sunt un cineast român în New York, pasionat de imagine de film, gastronomie și munți. În timpul liber, sunt un călător, un partener creativ al soției mele, și un grădinar novice.

Ai realizări excepționale, îți ia 5 minute să citești CV-ul tău:) (premii la Cannes, premii Ogilvy, cursuri notabile, proiecte grandioase etc). Care a fost călătoria ta până la acest succes internațional?

În copilărie obișnuiam să petrec zile întregi la Palatul Copiilor în Baia Mare pentru că bunicul meu recondiționa instrumente muzicale din lemn ceea ce îmi dădea acces la toate sălile de creație din cadrul palatului. În acele zile lungi am descoperit și m-am jucat cu microscopul, cu aeromodele, am cântat la mai toate instrumentele muzicale, am făcut ceramică, m-am jucat de-a teatrul de păpuși… 

Apoi am urmat un liceu cu profil mate-info, deși aș putea spune că adevăratul profil pe care l-am urmat în anii de liceu a fost unul… de aventură. Am cutreierat pe mai toți munții din România, am participat la concursuri de aventură și anduranță montană, am fost și prin Alpi, urcând vârful Mont Blanc înainte să împlinesc 18 ani.

Am descoperit fotografia documentând aceste aventuri. Apoi curiozitatea s-a transformat în pasiune și așa am decis să studiez imagine de film la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca. De atunci, am lucrat în fotografie, filme scurte, documentare și proiecte de artă care și-au găsit mai târziu recunoașterea la festivaluri și concursuri.

Performezi în mai multe domenii. Cum este sa jonglezi cu ele?

Aș spune că toate domeniile în care lucrez au “imaginea” ca numitor comun, și hrănesc pasiunea mea pentru povestirea vizuală. Deși uneori proiectele sunt foarte diferite, fiecare este o nouă provocare creativă care sparge monotonia și mă dezvoltă profesional.


Kreatoria.ro este siteul dedicat creativității. Ce este creativitatea în viziunea lui Rudolf Costin?

Creativitatea este în primul rând un mod de a gândi, un mod de a fi specific fiecărei persoane. Un mod de a lucra cu gândurile într-un mod fluid, în care miști ideile din subconștient, procesorul creativității, înspre conștient, cel care o materializează.

Cum îți alimentezi combustibilul creativ, mai ales că tu activezi în lumea dură a New York-ului unde competiția este acerbă? Sau altfel spus, când nu mai poți, cum mai poți?

Industria imaginii din New York, la fel ca și orașul, nu doarme niciodată. E o industrie vastă, cu o clientelă care tot timpul vrea cea mai bună calitate în cel mai scurt timp. Ritmul mă inspiră și mă împinge să lucrez mai mult și mai bine.

Când simt că nu mai pot, trag un pui de somn rapid, și apoi îi dau bătaie mai departe.
Mai reușesc să mă relaxez gătind. Cu cât mai mulți oameni la masăm cu atât mai mare deconectarea de gândurile profesionale, ceea ce duce la un început proaspăt a doua zi.

Acest interviu vreau să fie portretul tău în cuvinte. Tu folosești fotografia, eu folosesc cuvintele. În tușe de cuvinte, Spune lumii, te rog,  care este visul tău cel mai mare?

Pe plan profesional, visul meu e sa fiu mulțumit de calitatea muncii mele și de a nu avea regrete la bătrânețe în legătură cu alegerile profesionale. Poate din acest motiv lucrez în momentul de față la un documentar despre regretele bătrânilor de pe diferite continente. Un vis personal ar fi de a avea experiență legată de extremele vieții sau ale naturii. De exemplu, de a vedea Pământul din spațiu, ceea ce îmi imaginez că se va întâmpla în decursul vieții mele, sau de a simți lipsa gravității.

Ești pasionat de spusul poveștilor. Vreau să ne porți prin lucrările tale principale.

Cel mai recent scurtmetraj documentar personal,  Wash&Dry, prezintă o perspectivă diferită asupra culturii urbane într-un oraș atât de divers ca New York-ul, în care indiferent de clasă, etnie, religie sau orice, toate drumurile se intersectează în spălătoria comună. Din motive pe care nici pana acum nu le înțeleg, o mașină de spălat și uscat în fiecare apartament este un lux, așa că majoritatea oamenilor își spală hainele în spălătorii comune. În cei patru ani în care am spălat haine în aceeași spălătorie, am observat foarte multe momente în care oameni care nu ar fi interacționat niciodată în viața de zi cu zi negociază și renegociază spațiul mic și democratic al spălătoriei. Mi s-a părut interesant să surprind dinamica interacțiunilor în cadrul ritualului cotidian și de cele mai multe ori neplăcut al spălării rufelor.

Îmi face mare plăcere să colaborez cu artiști și să îi ajut să își realizeze viziunea prin imaginea de film documentar sau fotografie. Un exemplu bun în acest sens este Portraits of Justice, o instalație de artă a artistului Alfredo Jaar care este realizată cu 20 de ecrane cu portrete ale studenților Universității de Drept în New York, John Jay College for Criminal Justice. Portretele video apar din spatele unor oglinzi unul câte unul, doar în momentul când studenții de diferite vârste, culori și fizionomii rostesc cuvântul Justice, un testament al acestei valori universale.

Festivalul de muzică Grand Teton
O serie de fotografii cu muzicieni folosind simplitatea și frumusețea naturii locului unde se desfășoară festivalul.

Acum câțiva ani am lucrat împreuna cu Ramona Todoca la cartea Beginnings, o poveste despre începuturi spusă prin primele cadre ale rolelor de film fotografic, desfășurate de-a lungul câtorva ani. Uneori doar imaginea unei reacții chimice, alteori o jumătate de fotografie, paginile cărții sunt o meditație cu privire la dificultățile și incertitudinile oricărui început.

Cum este viața departe de casă? Cum este să fii Artist în America?

E greu de simțit această distanță pentru că nu o mai măsurăm în kilometrii ci mai degrabă în ore. Pentru mine acasă e la doar 14 ore distanță din ușă în ușă.

A fi artist în New York înseamnă să fii conectat cu toate țările, cu toate domeniile, cu toate culturile. Pare o hiperbolă, dar dacă ești deschis și ai dorință și putere de lucru, simți asta în fiecare zi.

Un gând bun te rugam pentru toți creativii:)

Gândul meu bun e un îndemn la călătorie, dar la un fel foarte specific de călătorie. Cele mai bune călătorii sunt acelea care nu sunt vacanțe de relaxare, dar care te solicită să accepți puncte noi de vedere. Călătorii care te împing în locuri și situații în care nu crezi că ai fi ajuns vreodată, care te inspiră să faci mai mult, să fii mai deschis și mai generos, călătorii care te împing să devii mai mult ca om.