Spuneam aici, în prima partea a interviului cu Matius Ichim, ce este Chillya: un loc de joacă creativă.

Chillya : 4,5 mp utili, invadați la propriu de glicină, de miros de mentă, lavandă şi lămăiţă. Și aș mai spune eu de Libertate.

Ce îmi place la proiectul Chillya? Nu doar că înseamnă evadare, relaxare, ci reprezintă și un spațiu firesc, unit cu natura. O oază.

Sunt bucuroasă că mi-a reușit un interviu exact ca acesta. Magic. Departe de teluric. Un interviu cu un arhitect cu totul altfel. 

 

7. Ce i-ai spune unui creator în blocaj?

Trebuie doar schimbaţi ochelarii, punctul de perspectivă sau oamenii cu care discută.

O problemă are cel puţin o rezolvare. Am învăţat asta prima dată de la mama mea, care este un om simplu. Apoi, viaţa mi-a certificat-o cu fiecare din cele aproape 1000 de proiecte pe care studioul nostru le-a livrat în cei 20 de ani pe care ne străduim să-i aniversăm în 2020.

Dinu Diaconesco, un beneficiar cu care am avut bucuria să mă intersectez în primii ani de carieră, este artist sticlar. Deşi a surzit în tinereţea lui, a reuşit să înveţe „citind” pe buze o limbă dificilă, iar astăzi are o nouă familie, in Franţa. A avut multe drame şi accidente care ar fi îngenunchiat orice speranţă, oricui. Nu este singurul exemplu: am cunoscut şi antreprenori care au pierdut averi şi sunt astăzi mai bine decât sperau vreodată.

O soluţie ar fi să ia o pauză, să vină la chilie, să bea o tămăioasă, să se uite la cer, să miroasă Mâna Maicii Domnului, teiul din vecini şi să asculte greierii.

 

8. Dacă ai scrie un Scurt tratat de imaginaţie, cum l-ai începe?

Oooo! Un tratat? Stai, că m-am blocat. Uneori, – da, puteţi să râdeţi – mă uit la filme cu subtitrarea de la alte filme. Când i-am spus asta Iuliei P., mi-a aruncat o privire scurtă şi albastră şi am înţeles amândoi, instantaneu, că vom lucra bine împreună.

Un tratat se scrie şi se desenează cu seriozitate, în primul rând. De-aia e tratat. Dar, fără un pic de jovialitate, ar putea fi mestecat mai greu spre deloc. Probabil că l-aş începe imaginându-mi unde prin dulapuri şi cutii aş putea găsi cel mai potrivit creion, cea mai potrivită agendă (aşa denumesc eu carnetele pe care le port mereu cu mine, deşi nu sunt datate).

Cred că l-aş fi început deja: de cele mai multe ori, orice task, orice proiect, orice suntem solicitaţi să creăm, are deja o sămânţă care a încolţit sau se pregăteşte să germineze deja.

9. Despre ce proiecte ai vrea să vorbeşti şi să le ştie ţara toată?

Am vorbit deja despre chilie, nu am să vorbesc aici din lipsă de spatiu despre Autograf, deşi este proiectul preferat când mă gândesc la ustensile de scris, gândit şi desenat.

Aş vorbi despre proiectul de la Armeniş, dezvoltat împreună cu cei de la WWF, despre proiectul realizat în Rusia, în 2016, împreună cu un facilitator extraordinar de tenace şi abil (Magda Ropotan), despre proiectul lui Paul Bulencea. Paul este gamificator, iar în 2017 am avut privilegiul să-l însoţesc, pentru mult prea puţine ore, într-un proiect nu doar cu o poveste frumoasă, dar cu adevărat transformaţional.

10. Ai ritualuri de creativitate? Daca da, care sunt?

Am, evident! Sunt două scenarii: unul în care am timp şi pot să mă extind, ca şi acum, când îţi răspund la întrebări câtă vreme în casă este o linişte de vis pentru că toţi dorm, inclusiv vecinul cu chitara electrică.

Un al doilea este cel în care sunt descompus de oboseală şi taskuri, presat de timp ca un strugure în teasc, mai sunt doar câteva ore până la predarea schiţei de schiţă, unul dintre copii are febră, iar pe lista mea foarte scurtată de to do list este dentistul. Intru atunci într-o zonă mistică, de plutire, undeva deasupra mea. Mă percep cu mai multe camere în timp ce esenţializez pe o foaie curată SOLUŢIA, îmbrăcând-o cu cele mai pure şi umane argumente.

11. Semnătura ta creativă stă în…

Undeva în spate, luptând cu nevoia unui ego absolut vital creaţiei, se distinge modestia. Cred că modestia poate coexista cu bucuria, surpriza, zâmbetul în faţa a ceea ce descopăr că tocmai am facut.

Sintetizez: a fi creativ este să începi cu disperare, cu nesimţire, cu frică, fără nici o şansă palpabilă de succes, să faci.