Autor Roxana Alina Olaru, psihoterapeut 

Poate să pară ciudat că scriu acest articol despre iubire. În general, nu oamenii de știință scriu și vorbesc despre iubire, ci scriitorii, poeții, cântăreții… Ei bine, se pare că iubirea a ajuns să fie privită și acceptată și de către noi, cei care părem mai pragmatici.

În psihoterapie, iubirea a dat naștere multor controverse. S-a încercat denumirea ei în fel și chip. Dar, până la urmă, iubirea e iubire. Ea poate avea mai multe forme, dar rămâne modalitatea primordială prin care creăm acele legături unice între noi.

Cum se naște iubirea? Cum învățăm să iubim?

Fiecare dintre noi învață să iubească în sânul familiei în care se naște. Dar această iubire este una dintre un copil și un părinte, bunic etc. Nu este raportată la același nivel. Ea conține un anumit tip de așteptări, unele bagaje emoționale (create prin interacțiunile pozitive sau negative cu figurile parentale) și propriile concluzii inconștiente. Toate acestea vor determina modalitatea ulterioară prin care vor fi create celelalte relații, prin care vom putea să iubim și să ne lăsăm iubiți.
Și acum, poate vă întrebați ce o mai fi și cu iubirea asta adultă. Cu ce diferă ea de celelalte?

Ei bine, iubirea dintre cei doi parteneri este una extrem de specială și poate fi învățată de fiecare dintre noi. Atunci când partenerii de cuplu se iubesc din perspectiva iubirii adulte reușesc să devină activi și prezenți în propria viață și în cea a partenerului/ partenerei. Au capacitatea de a trece mai ușor prin dificultățile vieții și dezvoltă strategii creative de soluționare. Relația sănătoasă cu partenerul/ a oferă o bază stabilă pentru o viață frumoasă. Așadar, iubirea adultă este acea formă de iubire voluntară, conștientă, în care ambii parteneri se simt egali și respectați.

Atunci când lucrez cu cupluri, ne axăm foarte mult pe cum să învețe să își crească nivelul de compasiune și acceptare reciprocă pentru a putea să se respecte real unul pe celălalt, să se simtă în siguranță și să poată să își ofere încredere.
Uneori poate fi extrem de dificil în a sta lângă celălalt și a asculta temerile și neliniștile. Da, nu m-am referit la nemulțumiri! Nemulțumirile sunt, de fapt, acele temeri și acea incapacitate de a face față situațiilor dificile. Sunt strigăte de ajutor! Tocmai asta îi învăț pe clienții mei – să poată să spună cu voce tare ceea ce simt cel mai adânc în sufletul lor fără a se teme.

Termenul de a fi vulnerabil în fața partenerului sau partenerei nu va mai avea niciodată o conotație negativă. Partenerul/ partenera nu va mai fi un dușman care așteaptă să atace și să te rănească. Ci va fi aliatul tău! Vulnerabilitatea va fi, de fapt, acea conectare reală, sănătoasă și conținătoare.

Ceea ce încerc să vă propun prin acest articol este necesitatea de a vedea importanța creșterii împreună în relația de cuplu.
De multe ori observ cupluri în care cei doi consideră că, trecând de perioada de
început, nu mai este necesar să facă nimic. Ca și când lucrurile vor sta în loc, încremenite în timp. Nu-i așa că sună ciudat? Oamenii se dezvoltă permanent, se schimbă, cresc, învață lucruri noi. Dacă cei doi parteneri nu mai interacționează real, ei se vor raporta doar la acea persoană de acum 5, 8, 10 ani. Iar acea persoană real nu mai este așa. Ea a crescut, cu siguranță a devenit mai frumoasă și mai bogată emoțional. Nu ar fi frumos să interacționezi cu această nouă persoană?
Așadar, propunerea mea ca psihoterapeut și ca om este să învățați cum să vă reconcetați permanent, să vă cunoșteți și să vă iubiți din perspectiva adultă.


Despre Roxana Alina Olaru – sunt de peste 10 ani psihoterapeut specializat în sprijinirea cuplurilor, a persoanelor cu diverse problematici emoționale și existențiale, în consilierea pre si post natală, public speaker
Contact:
contact@consiliere-psihologica.ro
0728.47.15.06
www.roxanaolaru.ro