Crina și cămașa lui Mr. Big.

Pe Crina Alexe am citit-o în ELLE, am întânit-o la un eveniment RINGIER anul trecut, când a intrat în sala EXACT când se extrăgea numele ei la un concurs de premiere a celor care se implicaseră în trecut în diferite campanii umanitare. Ce a câștigat? O cămașă cu poveste – cămașa lui Mr. Big din "Sex and the city". Crina era omul potrivit, la momentul potrivit.

Recunosc, i-am citit povestea de viață pe care a mărturisit-o în alte contexte, m-a impresionat tăria ei și, cumva, am rezonat cu multe din cele pe care le-a povestit, ba chiar le-am și trăit.

Împreună cu Emma Zeicescu, deja în aventura Thriveglobal.ro

 

Crina acum este într-o nouă aventură profesională cu Thriveglobal.ro  unde este redactor-șef, proiect despre care mi-a povestit mie și uite că și vouă acum.

#aerproaspat

Interviurile kreatoria.ro sunt create pentru a aduce oameni și proiecte cu esență și verticalitate, cu miez și zvâc. O gură de aer proaspăt în tot contextul dur în care ne aflăm.

Întrebările vin să te invite să te oglindești și tu cel care citești mai mult într-o analiză simplă și onestă dar și să te conducă spre profunzimile de care ai uitat.

 

1. Crina, dacă ar fi să realizezi un autoportret în cuvinte, cum ar fi?

Sunt Crina, am 42 de ani, sunt mama Anei (fetița mea de aproape 12 ani), sunt jurnalistă și, de curând, redactor-șef al site-ului Thrive Global România, platforma creată de Arianna Huffington, a cărei misiune este combaterea epidemiei de burnout la nivel mondial. Ador să citesc și să scriu și nu m-aș putea imagina făcând altceva. Cred enorm în puterea cuvintelor și a comunicării, dar și în empatie și în solidaritatea oamenilor. Îmi place să cred despre mine că sunt un om onest și corect (sau cel puțin mă străduiesc) și o prietenă devotată. Am o mare poftă de viață și cred că sunt puține lucruri pe lumea asta care merită luate în serios. Prin urmare, simțul umorului m-a salvat de multe ori.

2. Despre ce proiecte ai vrea să vorbești și să le știe țara toată?

În primul rând, aș vrea să vorbesc despre Thriveglobal.ro, care este, așa cum spuneam, cel mai recent proiect din viața mea și primul în care mă implic practic de la zero. Cu foarte mult entuziasm și cu convingerea că vom reuși să oferim o platformă unde oamenii să găsească toate acele instrumente pentru a lupta mai ușor cu burnout-ul. Dar nu numai atât: vrem să arătăm că succesul poate fi redefinit. Pentru că trăim în permanență presiunea de a fi performanți la locul de muncă, părinți model, parteneri ideali. Și pentru că una dintre mantrele societății noastre este ”câștigi ceva, pierzi ceva”, succesul nostru se măsoară în sacrificiu: ne sacrificăm timpul liber pentru a avansa în carieră, sacrificăm ore de somn pentru a petrece timp cu cei dragi sau pentru a ne lucra corpurile la sală, ne sacrificăm visele și pasiunile pentru a ne conforma parametrilor sociali ai succesului. Noi ne-am propus la Thriveglobal.ro să arătăm că alegerile sunt, de fapt, mult mai simple, că importantă este starea de bine. Și că, de fapt, cel mai important este să ne acceptăm vulnerabilitățile și este absolut în regulă să spunem la un moment dat: ”Nu mai pot!”, ”Am obosit!”, ”Vreau să dorm!”.

Apoi, aș vrea să mai vorbesc și despre alte lucruri în care cred și pe care le susțin: drepturile femeilor, egalitatea de gen și drepturile persoanelor LGBT. Cred că mai sunt ATÂT de multe lucruri de făcut, și la noi în țară, și în toată lumea. Știu că acum oamenii sunt preocupați în primul rând de sănătate și toate eforturile noastre se îndreaptă în această direcție, dar să nu uităm și de celelalte probleme cu care se confruntă societatea noastră: violența împotriva femeilor, inegalitățile salariale, discursul sexist și cel homofob, lipsa educației sexuale în școli, discriminarea persoanelor aparținând minorităților sexuale. Sper ca atunci când vom depăși această criză, tot acest val de empatie și solidaritate să nu dispară și să ne canalizăm eforturile colective și în aceste direcții, pentru că sunt atât de multe probleme care cer o rezolvare imediată.

 

3. Se "poartă în ultimul timp" ideea de a raporta experiența la cifre… dacă ai trece tot ce ai făcut printr-un tub al cifrelor… cum ai răspunde la întrebarea: ce ai făcut în ultimii 20 de ani?

În ultimii 20 de ani, am făcut un copil (și cred că aceasta este realizarea mea cea mai importantă), am scris sute și poate chiar mii de texte (cele mai multe pentru ELLE, revista la care am lucrat mai bine de 17 ani și unde m-am format ca jurnalistă). Am trecut prin sute de deadline-uri la această revistă (210, le-am numărat acum), cu toate emoțiile și stresul pe care le presupune un deadline. Am vizitat zeci de țări și de orașe și fiecare experiență m-a schimbat și m-a îmbogățit.
Dar, dacă este să las cifrele la o parte, cred că am râs și am plâns, m-am bucurat și m-am entuziasmat, de lucruri mari, dar și de lucruri mărunte. Așa cum se spune, fiecare om poartă o bătălie de care habar n-avem, prin urmare fiecare zi la capătul căreia ajungem, fără să clacăm și fără să fim învinși de greutățile vieții, reprezintă o victorie. Vă dați seama câte astfel de victorii s-au adunat și pentru mine în 20 de ani.

4. Ce nu ai spus niciodată despre tine, Crina, și ai vrea să se știe?

Cu întrebarea asta m-ai încuiat. Nu am secrete, sunt extrovertită și destul de transparentă. Dar niciodată să nu spui niciodată!

Cu Marius Chivu și Ștefan Neculai

 

5. Dar despre thriveglobal.ro?

Că este proiectul care m-a cucerit din prima și care m-a făcut să mă reinventez într-un moment în care credeam că sunt în cel mai bun punct din cariera mea și nu mă vedeam luând ceva de la zero. Ca să fiu sinceră (și iată, am descoperit și un lucru pe care nu cred că l-am spus cuiva), când am aflat despre lansarea Thriveglobal.ro, nici măcar nu aveam un CV actualizat (cel mai recent CV al meu era cel cu care aplicasem pentru job-ul de redactor la ELLE, în urmă cu 17 ani). Este un proiect în care cred în totalitate, făcut cu mult entuziasm de o echipă mică, dar foarte dedicată și care pune mult suflet în ceea ce face. De aceea, aș vrea să le mulțumesc colegilor mei, pe care abia aștept să-i văd și altfel decât în call-urile de pe Zoom.

La workshop-ul ținut de Joey Hubbard, Chief Training Officer Thrive Global, cu Diana Cosmin, Lavinia Aura Gogu și Oana Mănescu.


6. Defectul care te ajută cel mai tare să creezi?

Faptul că nu iau lucrurile prea tare în serios, prin urmare nu pun prea multă presiune pe mine atunci când scriu. Când am ajuns la ELLE, prima lecție pe care am învățat-o a fost: ”Scrie ca și cum i-ai scrie celei mai bune prietene!”. Iar asta m-a ajutat enorm: m-am gândit că o prietenă va fi indulgentă cu mine (iar asta mi-a dat lejeritate și dezinvoltură). Dar întotdeauna mă gândesc că n-aș vrea să-i risipesc timpul prietenei mele, atunci când citește ceea ce scriu.

7. Dar calitatea care îți stă frână la manifestarea inspirației?

Dorința de a găsi cuvântul perfect sau expresia care să reflecte cel mai bine ceea ce vreau să exprim. Atunci când nu le găsesc, mă blochez și mi-e ciudă pe mine. Dar încerc să-mi amintesc că nu trebuie să aștept perfecțiunea și nici să o caut cu orice preț. Mai important este pur și simplu să comunic. De cele mai multe ori, găsesc timp mai apoi să șlefuiesc.

8. Ce i-ai spune unui Creator în blocaj?

Să doarmă. Glumesc, dar doar pe jumătate. Somnul ne ajută mult în actul de creație și multe idei bune vin după o noapte dormită bine. Dar nu doar să doarmă. Să-și acorde un răgaz, să facă ceva ce-i place pur și simplu (fie că asta înseamnă să gătească, să se uite la un film, să se joace cu copiii, să sune un prieten, să citească, să se plimbe, să spele vase sau să grădinărească). Să nu pună presiune pe el și, mai ales, să nu izgonească plăcerea din actul creației.

9. Dacă ai scrie un Scurt Tratat de Imaginatie cum l-ai începe?

Închide ochii, relaxează-te, gândește-te la povestea pe care ai vrea s-o spui și apoi spune-o ca și cum i-ai spune-o celui mai bun prieten. Cred că e valabil nu doar pentru poveștile spuse în cuvinte.

Ultima zi la ELLE. Colegii i-au făcut o surpriză: o revistă cu o vedetă specială: Crina.

 

10. Ai ritualuri de creativitate? Dacă da, care sunt?

După 17 ani petrecuți în diverse open-space-uri și într-o redacție plină de oameni interesanți, care mereu aveau ceva cel puțin amuzant de spus, e greu să te mai răsfeți sau să mai ții cont de astfel de ritualuri. Dar prefer să fiu odihnită atunci când scriu și să am o cafea lângă mine (poate și niște pufuleți). Nu pot să scriu deloc atunci când sunt nervoasă. În rest, am nevoie doar de o tastatură, dar în caz de nevoie mă descurc și cu un pix și cu o foaie de hârtie (în urmă cu 20 de ani, doar așa puteam scrie și tehnoredactam apoi

11. Care sunt oamenii pe care îi apreciezi cel mai mult, creativ vorbind, din lumea întreagă? (și cu care relaționezi).

Admir și respect toate femeile care sunt mame și care creează conținut de orice fel. Mamele singure sunt eroinele mele, pentru că știu că întotdeauna sunt în criză de timp și că în ele se dă o luptă. De multe ori, se simt vinovate: atunci când creează că nu sunt lângă copii și invers. Apoi admir creatorii onești și consecvenți și pe cei disciplinați. Eu nu mă număr printre cei din urmă.

 

12. Cum monetizezi artistul? Iată o întrebare din partea celor care se ascund sub frica: din creație nu poți trăi!?!

Sunt un om care trăiește de aproape 18 ani din scris. Nu a fost întotdeauna lejer sau ușor, dar nici nu mă pricep la altceva. Și nici nu mă imaginez făcând altceva. Dar mă consider foarte norocoasă, pentru că sunt plătită să fac ce-mi place: să scriu, să citesc, să comunic cu oamenii, să fiu la curent cu tot ce apare nou. Iar atunci când primesc mesaje de la oamenii care-mi citesc textele și care-mi spun că un articol scris de mine i-a mișcat cumva… ei bine, nici nu pot să adorm de fericire. Genul ăsta de stare nu se poate monetiza nicicum. (Ce mi-aș putea dori mai mult?!).
Dar, în același timp, cred că societatea trebuie să aibă grijă (și) de artiștii ei. Pentru că și artiștii mănâncă și au de plătit facturi. În situații de criză, cum este cea pe care o traversăm acum, din păcate, primele servicii la care se renunță sunt cele ale artiștilor. Dar nu cred că vreunul dintre noi și-ar putea imagina viața fără muzică, fără filmele, serialele și cărțile preferate, fără teatru și fără muzee. Și cu atât mai puțin viața în izolare. Cred că trebuie să ne gândim la asta când încercăm să facem rost de invitații gratis la concerte, la teatru, la festivaluri, când descărcăm filme piratate, când cităm, fără să atribuim sursa, când nu amendăm furtul intelectual de orice fel și trecem pe lângă el, ca și cum face parte din normalitate. Până la urmă tuturor ni se pare normal să dăm bani pe o pâine, dar puțini concep să dea bani atunci când citesc un text online.


13. Semnatura ta creativă stă în… (completează, te rog)

Sinceritate condimentată cu umor și auto-ironie.