Pe 30 septembrie, am susținut cursul de Comunicare în Scris și Scriere Creativă.

Dacă ar fi să mă descriu în câteva cuvinte, aș spune: Sunt Anca Ghinea. Sunt un om creativ și vreau să transmit mai departe această pasiune pentru creativitate. De unde vine această pasiune? Scriu de când mă știu, de când am descoperit cum să țin creionul în mână și să stăpânesc alfabetul. Am peste 20 de ani de experiență concretă în lumea scrierii creative: primele publicații oficiale au fost ca mic jurnalist, am debutat la 14 ani. Sunt Creative Manager, editor colaborator al revistei FEMEIA, inițiatoare a site-ului kreatoria.ro, speaker și mamă a gemenilor Sarah și Nicholas.


M-am bucurat să am un partener de calibru: Mentalio, programul cognitiv de fitness (mind fitness, brain fitness, antrenament cognitiv.

 

Revelații:

Ce am descoperit la curs? Am descoperit 12 elevi cu rezultate excepționale, cu gânduri mari pentru viitor, tineri care vor să înțeleagă ce este scrierea creativă sau care vor să treacă la următorul nivel de scriere. Am descoperit 12 feluri de a percepe scrierea creativă, 12 moduri de a scrie și mai ales 12 copii cu o imaginație călătoare. I-am incurajat să scrie și le-am spus că, dacă, scrierile lor vor fi la înalțime, ii voi publica aici, în spațiul meu online: kreatoria.ro

 

 

A fost un altfel de curs, așa cum am promis și așa cum am primit și feedback din partea cursanților după terminarea cursului: dinamic&interactiv și aplicat. Cursul l-am gândit consistent, dar provocator și atrăgător, astfel încât nici nu am simțit, și eu și copiii, când au trecut atâtea ore.


În general, cursanții căută secrete, iar eu în orele de curs le-am răspuns la toate întrebările din sfera care este secretul unei scrieri creative care generează impact în mintea și în starea cititorului? Și mai mult, am căutat răspunsuri împreună, unele știute, altele atunci aflate de către ei. Am doborât mituri, am intrat în starea de creativitate, am căutat-o cu ritualuri și tehnici de creativitate și am exersat…mult…au fost și premii și rezultate déjà.
Dacă vrei să afli mai multe despre curs, poți descoperi aici. Cursul are loc în fiecare lună calendaristică.

 

Mai jos am trecut fragmente din scrierile lor din cadrul cursului.

Liniștea, de Iancu Ana-Maria
Fragment

Liniștea magazinului a fost brusc sfărâmată de sunetul ascuțit al clopoțelului. O femeie înaltă intră în mica încăpere și odată cu ea frigul vijeliei de afară.
Se uită în jur cu ochii ei verzi și cugetători observând bijuteriile puse pe rafturile decorate cu flori de lut. Nu era nimeni altcineva decât doamna și un om bătrân, încruntat și posomorât.
-Ce vrei?, vocea lui groasă a rupt liniștea dintre ei. 
Femeia ridică o singură sprânceană perfect pensată.
-Așa vorbești cu clienții?
-Știu că nu ești aici ca să cumperi ceva.
-Atunci, hai să nu mai pierdem vremea, răspunse ea, dându-și jos mănușile de iarnă.

Schimbul de cărți, de Suliman Erdal
Fragment


În timp ce, colegii lor scriau temă la matematică, Alex și Radu, au deschis un subiect drag lor: Al Doilea Război Mondial. Totul a pornit de la niște ecuații care au avut ca soluții, date cheie ale acelei perioade. Alex este pasionat de istoria românilor, fiind olimpic național la această disciplină. Dacă Alex are disciplinele umane în prima parte a preferințelor, Radu este pasionat de științele exacte. Cei doi au devenit prieteni în ziua care s-au întâlnit la Biblioteca școlii și întâmplător au schimbat cărțile între ei.

Criticii literari, de Avram Andrei
Fragment

De ce meseria de critic literar nu este luată în serios? În epoca modernă în care trăim, oamenii supraestimează importanța anumitor subiecte pe care nici nu le studiază, pe când pe altele le subestimează. Astăzi, avem acces la opinia unui necunoscut, doar prin apăsarea câtorva taste. Considerăm că oricine poate să fie un critic literar, ceea ce este alarmant. Criticii literari există în această meserie, cu mult dinaintea apariției internetului. Pe vremuri, munca lor era cu adevărat apreciată pentru originalitate.

Eroina, de Stanciu Alexia
Fragment


Într-o zi de iarnă, Anastasia era prin pădure. Se uită la copaci și se distra cu singurii ei prieteni, animalele sălbatice. Peste o oră, Anastasia văzu umbra suspectă a unei femei. Nimeni nu știa de acea pădure… de fapt, doar ea și animalele. Umbra se apropia din ce în ce mai mult. Fata nu știa ce să facă. Se panicase. Mâinile începuseră să-i sângereze și degetele sale se îndoiau într-un fel nemaivăzut. Animalele din senin dispăruseră. Atunci când ți-e frică, ești în stare de mai multe lucruri, față de atunci când nu ți-e frică. Ea pur și simplu s-a așezat pe zăpadă și a așteptat. Când umbra a ajuns lângă Anastasia i-a spus:
-Toată viața ta a fost…
Nu a mai continuat. Umbra a luat-o pe copilă și printr-un copac a ajuns într-o țară numită Adevărul.

Colierul amintirilor, de Cărăuș Ioana Mădălina
Fragment
-Mamă, te rog, dă-mi-l și mie! Promit că voi avea mare grijă de el.
-Tania, am spus: nu! Știi cât de important este acest colier pentru mine.
-Este doar o bijuterie!
Fetița se agăță de lănțișorul mamei și îl trase cu furie. Fragila amintire se rupse, căzând cu zgomot pe jos.
-Tania, nu pot să cred că ai făcut asta!
-Era doar un colier! Nu înțeleg de ce era așa de special!
Rosela se aplecă și luă cu grijă delicatul lănțișor în formă de inimă. Era ruginit, dar mai presus decât orice nestemată.
-Cred că este timpul să îți spun adevărul, spuse Rosela…

Ce este arta? de Daria
Fragment

Arta nu are o definiție anume, nu are rețetă, început sau sfârșit. Arta a existat dintotdeauna și va exista și în viitor. Când spunem arta, ne gândim de obicei la pictură, la muzică, dar oare chiar este adevărat? Este doar atât.
Ființa umană a fost lăsată pe Pământ pentru a descoperi toate misterele lumii. Dar chiar și în zilelele noastre, noi forme de artă se experimentează, cum ar fi arta de a înțelege un text, arta de a interpreta sentimentele oamenilor. Deși unii oameni găsese tatuajul, de exemplu, un lucru dizgrațios și care ne îndepărtează de aspectul natural al corpului, aceștia nu își dau seamă că est tot o formă de artă. Arta nu mai are bariere.
Evoluția: bine sau rău? Radu Alexandru
Fragment
Lumea evoluează, așadar și tehnologia. Peste 2 decenii vom avea posibilitatea de a avea inteligență artificial: roboți. Din ceea ce spun experții, în 20 de ani, aceștia vor înlocui multe meserii. Unii oameni sunt speriați că vor fi înlocuiți de roboți, ceea ce oamenii de stință infirmă, spunând că totul este sub control. Programatorii spun că este imposibil ca o mașinărie să nu respecte liniile de cod scrise. Aceștia estimează că în anul 2037 vor lansa primul model de robot perfect funcțional și integrat într-o companie.

Toamna, Ștefan Andrei
Fragment


Toamna își face simțită prezența cu temperaturi scăzute și moartea vegetației. Generalul Borh continuă avansul în teritoriul inamic, fiind sigur de victorie. Ajuns la granițe se gândiseră să facă un popas și să se aprovizioneze, în clădirea vecină.

Băiatul special, Harry de Dascălu Mihnea
Fragment

Curtea era plină, copiii alergau, râdeau, se jucau, dar cineva se află în spate: el este Harry. 
Un baiat de 11 ani, care are un dar magic pe care nici macar el nu l-a descoperit. În timp ce el stătea pe banca din curtea școlii, bucurându-se de magia pauzei, cineva se apropie de el și îi spune:
-Hei, pierzătorule
Harry, speriat, începuse să se îndepărteze de persoana respectivă.
-Ce, îți este frică? Îi zice băiatul cu ton agresiv.
-Nuuu, spune el plin de spaimă.
-Atunci, geniule, dacă nu îmi termini tema până în pauza viitoare, o să ai coșmaruri.
Harry ia temă de lângă el și plecă. Acest lucru continuă încă două săptămâni, până când băiatul iar veni. Dar Harry începuse să vorbească primul.
-Te crezi, mai puternic decât mine? Tu crezi că îmi este frică de tine?
-Și ce o să faci?
-Am să te provoc la o altfel de “Bătaie”. În creativitate.

O nouă viață pe Marte. Ioan Dobritoiu
Fragment

Astăzi este prima mea zi pe Marte. Am plecat de pe Pământ ca să descopăr cum trăiesc cei de pe Marte. Acolo voi sta într-un hotel luxos, împreună cu delegația cu care am venit. Am uitat să mă introduc, mă numesc Ioan.
Un domn din delegație mă întrebă.
-De ce te filmezi singur?
-Este un video blog despre viața mea.
-Interesant. Ai putea să îmi arăți cum se face?
-Desigur, iei o cameră sau un telefon mobil și începi să te filmezi. Ușor, ușor, o să vezi cât de interesant este.
-Ok, mulțumesc pentru sfat.
După câteva ore am plecat să descopăr atracțiile orașului în care stau. Am descoperit un centru de shopping, multe magazine alimentare și un parc acvatic. S-a făcut seară, așa că m-am dus la culcare. De dimineață, mi-am luat mic dejunul și am plecat la parcul acvatic. Acolo intrarea costă o sută de dolari marțieni, echivalentul a cinci dolari pământești.


Anime-urile, de Șerban.
Fragment


Ce sunt anime-urile? Asa cum poate intuiești…sunt animații și provin din Japonia (Țara Anime-urilor). Prima dată au fost lansate sub formă de manga care se citea de la dreapta la stânga. După un timp au fost create si animațiile care au expodat de-a dreptul în Japonia. Acestea au fost transmise în America și apoi în lumea întreagă. Au personaje diferite cu voci diferite. Sunt de genuri diferite cum ar fi dramă, comedie, ficțiune. Au un plus față de filme, acestea având un mesaj secret. Pot fi vizionate atunci când ești singur sau cu prietenii și familia. Sunt și maratoane de vizionat astfel de anime-uri.