Există arta de a face bine?

Pentru noi există un gând de a face bine. Nu este o artă sau este o artă la care toată lumea are talent, numai să-și dorească să-și folosească darul cu care a fost înzestrat. Ne place să credem că în orice cunoscut sau necunoscut care ne iese în cale, fie că este vorba de o bătrânică cu o pensie de 300 lei, fie că este vorba de deținătorul unui lanț de magazine, există posibilitatea de a dărui, de a face un bine. De cele mai multe ori, important este ca omul de lângă noi să aibă încredere că darul său va ajunge la cine are nevoie.

 

Cum aduci tu și Liana Grigoraș (care îți este cot la cot în aceste acțiuni) un strop de bine în viața unor familii care au nevoie de ajutor?

Liana și eu și mulți alții aducem un strop de bine. Când mergem la centrele de copii, întotdeauna eu și Liana suntem în mașina din față, dar, de fapt, imaginea cea mai plină de frumos este când te uiți în oglindă și vezi zeci de mașini – prieteni, cunoscuți, necunoscuți, mergând să aducă un zâmbet, să facă un bine. Plus ca noi avem norocul să-i vedem și pe cei care au dăruit și nu au putut fi prezenți efectiv. Aşa facem noi un strop de bine: adunând forțele a zeci de oameni și asigurându-ne că forța creată ajunge acolo unde este nevoie. De multe ori binele este făcut și pentru cei care dăruiesc, pentru că le oferim posibilitatea să dăruiască. ”M-am mai gândit și eu să fac asta”, ”chiar mă întrebam ce să fac cu hăinuțele astea”, ”am vrut să te sun să văd dacă organizați ceva anul ăsta” sunt replici pe care le-am auzit deseori. De fiecare dată totul a început cu o întrebare adresată de una din noi: “Anul ăsta ce facem?!” Iar totul a început în iarna lui 2010. Atunci am făcut prima acțiune – “Ce putem face împreună de sărbători?!” Cam 40 de oameni ne-am adunat atunci și am strâns hăinuțe și dulciuri pentru mamele și bebelușii dintr-un centru maternal, am cumpărat 2 televizoare pentru un centru de plasament și am făcut 45 de punguțe cu dulciuri, cănițe, periuțe de dinți pentru copiii dintr-un after-school social. Cât de încântați au fost de cănițe și ce frumos ne-au cântat și ne-au colindat!

poza

La acțiunea din aprilie 2012 – „Cum putem aduce o rază de primăvară?!” – am fost peste 50 de oameni care am dăruit împreună câte o cutie mare de hăinuțe și jucării, o sacoșică de dulciuri și una cu alimente pentru fiecare din cei 27 de copii dintr-un centru de zi. Suflete calde am cunoscut atunci și le-am promis ca vom reveni și așa am făcut în anul următor.
În decembrie 2012, am fost la un centru de bătrâni. Acțiunea noastră – „Să dăruim Crăciunul celor înțelepți” a strâns mai mult de 70 de oameni de bine. Ne amintim și acum râzând cum ne-a venit ideea de a face câte un cadouaș la fiecare din cei 170 de bătrâni de la Căminul Sf. Constantin și Elena din Iași. Iar când zic cadouaș, mă refer că am pus în cutii donate de o companie, tot ce cumpărasem pentru fiecare bătrânel, iar apoi ne-am adunat vreo 10 oameni să punem fiecare cutie în hârtie de împachetat, din aceea frumos colorată. A fost un efort imens, dar ce muncă faină de echipă și ce încântare când pe o zăpadă până la genunchi, dădeam cadourile din mână-n mână până le-am dăruit la fiecare bătrânel.
„O ciocolată, 2 portocale și o pereche de mănuși” a fost acțiunea noastră din decembrie 2013. Am strâns și produse și bănuți și am făcut câte un pachețel pentru fiecare din cei 100 de copii de la un centru de lângă Iași (Bogdănești) și pentru fiecare din cei 27 de copii de la un centru de zi. Ne amintim și acum că ne-am întâlnit, la ceas de seară, cu o necunoscută, o doamnă care ne-a scris email, dar nu știm cum a ajuns efectiv mesajul la ea. Și ea ne-a pregătit un pachețel cu o ciocolată, 2 portocale și o pereche de mănuși de copil.
În iunie 2014, am mers tot la cei 100 de copii de la Bogdănești. Acțiunea noastră s-a chemat „Sport pentru suflet” și am strâns daruri de la peste 90 de oameni. Am reușit să și stăm câteva ore cu cei mici care s-au bucurat enorm de trotinete, mingi, palete, dulciuri și jucării. Sperăm să reușim să ajungem să stăm mai mult cu ei, să facem activități împreună. Ne amintim clar și acum cum o fetiță dintr-un centru ne-a zis să rămânem la ei peste noapte; “doarme ea jos și dormim noi în pat, numai să stăm un pic”…

În decembrie 2014, am pus în scenă acțiunea „Anii trec, fericirea copilăriei rămâne”. Am strâns jucării și dulciuri și alimente și bănuți și cărți. Peste 100 de oameni au dăruit, peste 30 de oameni au fost cu noi la centru; a fost prea frumos. Copiii, ca de fiecare dată, ne-au pregătit un spectacol, ne-au colindat, noi le-am pregătit și noi surprize și dans și colinde. A venit și Moș Crăciun. A fost de vis, ca de fiecare dată.
Am avea de povestit atât de multe. Atâtea minuni se întâmplă în aceste acțiuni. Nu știi cum să aduci un dar din Craiova și apare brusc o soluție, nu reușești să aduni suficienți bănuți și te sună un prieten și-ți spune că a făcut și el o colectă printre prieteni și ne trimite x sumă. Trăirile sunt extraordinare. Oamenii care dăruiesc sunt buni și fac asta cu toată inima. Oamenii care merg cu noi sunt iarăși, de excepție. Copiii și bătrânii pe care i-am întâlnit și le-am dăruit, ne-au dat înapoi zeci de zâmbete, îmbrățișări, căldură. E fantastic. Și pentru stările de bine pe care ni le oferă cei peste 100 de oameni ce dăruiesc împreună cu noi, le mulțumim cu drag, cu tot dragul cu care putem noi.

Multi oameni invocă tot felul de scuze atunci când au șansa să se implice într-o cauză. Bineînțeles, este dreptul lor și totuși, cum poți face saltul de la 100% implicat doar în viața ta la a fi un om bun și deschis?

Este foarte ușor să fii bun și deschis. Zicem noi că este benefic și pentru sănătate 🙂 A face un bine te încarcă cu atâta entuziasm și bucurie că a mai apărut un dar, că a mai venit un bănuț, că a mai donat cineva o hăinuță, încât uiți imediat de viața în care erai implicat 100% doar în viața ta. Și uiți pentru simplu fapt că te simți mai bine tu cu tine, tu cu ceilalți, te simți mai bine făcând bine. Îți vine atâta energie pozitivă și atâtea gânduri bune de la ceilalți, tu faci adunările, îți dă o SUMĂ imensă de bine, pe care o “livrezi” cu zâmbetul pe buze către oameni și omuleți care chiar au nevoie enormă de afecțiune, de o îmbrățișare, dar și nevoi “simple” de hrană, îmbrăcăminte, cărți, papuci și tot felul de lucruri care nouă ni se par banale și care pentru ei sunt lipsuri enorme. Saltul de la ”implicat doar în viața ta” până la ”a fi bun și deschis” nu este un salt cu un grad foarte ridicat de dificultate. Este de ajuns să arunci o privire în jur și să vezi unde ai putea interveni tu. Și bineînțeles că implicarea și intervenția ta pot fi sub diverse forme.  Dar impulsul vine din interior. Pur și simplu simți că vrei să faci asta și lași omul bun și deschis din tine să se afirme. Pentru că fiecare  dintre noi este bun, diferă însă cât și cum arătăm lucrul ăsta…dacă îl arătăm…

Rubrica aceasta se numește leapșa de fericire, ei bine, ce sfat ai pentru cei care vor să facă un bine, dar nu îndrăznesc sau se tem de ce zice lumea?

Pentru cei care vor să facă un bine și nu îndrăznesc să facă pentru că se tem de ce zice lumea, o să le spun ce le zic și părinților mei când, în diferite contexte, se lovesc de ce o să zică lumea: lumea este aici ca să ne accepte așa cum suntem, să ne sprijine și împreună să reușim să facem lucruri mai frumoase și mai bune decât reușim să le facem pe cont propriu.” Cealaltă lume” care “cârcotește” este efectiv energie negativă de care nu trebuie să ținem cont. Atâta timp cât conștiința ți-e împăcată, ești om cinstit, gândești și acționezi onest, nu ai de ce să ții cont de ce spune lumea. Noi am întâlnit numai oameni frumoși în acțiunile noastre. Pe aceștia ni-i amintim, îi reținem pe fiecare în parte și le mulțumim în gând sau cu glas tare ori de câte ori reușim. Atât ne interesează. Restul, “cârcotașii”, sunt cadre pe care creierul le șterge ca să facă loc la alți oameni de bine. A face un bine, indiferent sub ce formă, este un gest lăudabil. Ceea ce contează este rezultatul gestului tău și efectul pe care îl are asupra ta. Ceea ce zice lumea nu are importanță. Cât despre cei care nu îndrăznesc, putem să le spunem că mai rău decât să nu acționeze nu are cum să fie, cu siguranță.  

Te rog să continui propoziția “Viața este…”

Viața este bună cu tine atâta timp cât îi răspunzi cu bine. Viața este o enigmă, colorată cu zeci de nuanțe. E entuziasm, e încântare, e plină de momente bune și mai puțin bune. Dar și din cele de pe urmă, dacă-i surâzi, viața îți permite să vezi partea frumoasă. De exemplu, de dimineață am răsturnat cana de cafea. Dar am zâmbit când am văzut ce nuanță de crem deschis și plin de viață s-a așezat pe peretele meu. Viața e o minune, plină de minunății.

Ce proiecte pregătiți?

La acest moment doar gândurile noastre pregătesc proiecte viitoare. Ca toți ceilalți oameni suntem așa de prinse în viața de zi cu zi, în alergătura nebună pentru supraviețuire, încât nu am reușit să punem nimic pe hârtie. Sigur vom demara o acțiune pentru Sfintele Sărbători de Paști sau pentru Ziua Copilului; ne legăm de evenimentele existente pentru că am observat că oamenii sunt mai darnici de Crăciun, Paști etc. Dar nu vă zicem nimic deocamdată. Să-l mai creionăm un pic, să găsim o formulare mai pestriță și apoi veți afla de următorul nostru proiecțel. Important este că va fi tot un proiect pentru bine și că împreună putem face un BINE mai mare, pentru mai mulți oameni.

 

Pe Mihaela o puteti gasi aici si pe Liana aici.