O trestie în vânt nu are direcţie. Se îndoaie în funcţie de cum şi de cât de tare bate vântul. Uneori aşa suntem şi noi. Viaţa ne zboară de colo-colo. Ne trezim fără să ne dăm seama în tot felul de situaţii triste, uneori tragice. Uragane şi furtuni care ne pot pune la pământ.

Dar să ne uităm în oglindă. Eu nu sunt o trestie! Tu eşti? Eu mă uit la mine şi văd o femeie, nu un băţ ciufulit în bătaia vântului. Da! Este adevărat că nu putem să controlăm tot ce ni se întâmplă. Însă putem să învăţăm cum să reacționăm. Şi chiar avem multe resurse pentru asta, dintre cele mai reale: o coloană vertebrală pentru a sta drepţi, minte pentru a lua decizii, şi mâini pentru a construi.

Atunci când furtunile ne rup acoperişul casei şi udă tot ce suntem şi avem, rămânem devastaţi. Plângem, căutăm vinovați, suntem furioşi pe viață şi divinitate. Și este în regulă, avem dreptul să facem asta. Este nerealist să pretindem că putem să reacționăm pozitiv din start, orice ni s-ar întâmpla. Este nesănătos să ne prefacem că suntem bine şi să nu acordăm atenţia cuvenită celor întâmplate.

Însă, este important să nu ne pierdem sinele în plânsul de milă, în furie şi frustrare. Sunt de părere că ne ajută mult gândirea pozitivă. Ştiu, este foarte la modă acum să fii pozitiv şi la prima vedere pare că este despre a fi “zen şi happy” sau despre citate motivaţionale. S-au scris mii de cărţi şi se scriu în continuare. Despre cum, cât, în ce fel. Pentru sceptici există studii care o susţin şi o validează. Da! Adevărul este că poţi învăţa orice în ziua de azi. Dar gândirea pozitivă este despre mult mai mult! 

Am citit cărţile, cunosc teoria atât cât se poate cunoaşte ea în acest moment. Apoi am trăit furtunile, am simţit pe propria piele ce înseamnă să ai sufletul şi casa inundate de durere. E greu să te usuci atunci când plouă în continuare şi nu se mai opreşte. E foarte greu. Şi apoi vine o întrebare şi o alegere de făcut. “Dacă e să plouă în continuare, eu ce fac? Aleg să continui să plâng? Sau, încep să învăţ să repar acoperişul ca să nu mai plouă?”

Gândirea pozitivă este unul dintre cele mai mari angajamente şi acte de curaj pe care le poţi face. Este despre tine care te ridici şi începi să construieşti un acoperiş nou ca să nu te mai plouă. Este despre tine care alegi să înveţi despre cum să dansezi în ploaie atunci când totul pare pierdut. Este despre a avea curajul să spui “Da, situaţia este sub orice critică, dar nu o voi lăsa să mă pună la pământ.”

Gândirea pozitivă este despre asumarea responsabilităţii pentru propria stare de bine. Acceptăm vântul şi furtunile atunci când vin, dar nu le mai lăsăm să ne otrăvească sufletul. Încercăm să învăţăm lecţiile şi să creştem. Cum spunea şi Cioran: „Ceea ce am mai bun în mine se datorează suferinței. Nu o iubesc, dar nici nu o condamn.” 

Aşa că nu o să înşir metode şi soluţii. Ele există şi ne ajută. Dar în final alegerea este a noastră. Chiar dacă citim aceleaşi cărţi, gândirea pozitivă se transformă şi evoluează de la om la om. Unora ne este mai uşor, iar altora mai greu să vedem lecţiile şi să creştem. Indiferent de timp sau metodă, este important să nu uităm că nu, nu suntem o trestie în vânt. Ci avem o coloană vertebrală pentru a sta drepţi, minte pentru a lua decizii şi mâini pentru a construi.

Pe Irina o gasesti aici: www.optimisti.ro