Kreatoria.ro și Galeria Galateca realizează campania: Artiștii merită văzuți. 

Interviul de astăzi este cu distina doamnă Anca Boeriu – artist, profesor, manager cultural – un interviu cald, despre vremurile actuale și cum au afectat creația, artiștii, lumea interioară. A absolvit Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, promotia 1982, membră a Uniunii Artistilor Plastici din anul 1993, iar din anul 2002 este doctor în arte vizuale, premiată cu multiple premii pentru ilustrație, litografie, grafică etc. și profesor la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti.

Campania Artiștii merită văzuți constă într-un serial de interviuri cu artisti notabili, de esență.

Îmbrăcăm CREATIVITATEA în haine de mare ținută și traversăm teritorii de conversație care să aducă în prim plan activitatea artistică, stările unui creator, efortul, modul cum artistul împacă lumea inovatoare dar și cele pământești, cum este afectată arta în pandemie etc.
 

Campania își dorește să aducă alinierea cu necesitatea de a simți, realiza, trăi, manifesta CALITATIV creativitatea si arta, indiferent de formă.
 

Am selectat talente certe, concepte vii, trăiri care să motiveze… toate cu certitudinea de a duce mai departe pofta de a crea cu adevărat.
 

Pozele fac parte din portofoliul Galeriei Galateca.


1. Dacă ar fi să realizați un AUTOPORTRET în cuvinte, cum ar fi?
 

Recunosc, am lucrat în diverse forme de exprimare pe ideea de autoportret, dar niciodată nu am folosit cuvintele.
Acum pare să fie mult mai greu decât în desen sau gravură.
 

Primul gând despre mine este legat de dorinţa de a avea o legătură constantă cu oamenii şi o apartenență la o comunitate, astfel, mă văd ca pe un personaj comunicativ, zâmbitor, dornic de dialog, în ciuda imagisticii lucrărilor mele, despre care mi se reproşează că sunt încărcate de dramatism şi tristeţe.
 

Se spune că frica de ridicol este o dovadă de orgoliu, iar în acest caz, DA imi este îngrozitor de frică de ridicol, deci, sunt o femeie orgolioasă.
 

Instalație, 2020=PROTECȚIE= GRIJĂ= REFACERE, Galeria Galateca 2020

2.Despre ce proiecte ați vrea să vorbiți și să le știe țara toată?
 

Bienala Internaţională de Gravură, Bucureşti, proiect pe care l-am iniţiat şi care a avut trei ediţii, este un gest de management cultural, legat de artista care face gravură şi nu vrea ca aceste fel de exprimare contemporană prin tehnici de imprimare tradiţionale să dispară, dar păstrează şi colaborarea cu unităţile de învăţământ artistic pentru a arăta studenţilor noştrii diversitatea, plasticitatea şi frumuseţea  gravurii.
 

După acestă scurtă prezentare, înţelegeţi că este un proiect pe care îl iubesc şi pe care doresc să îl fac să crească, să aducă în expoziţii pe cei mai importanţi artişti din marea comunitate internaţională a gravorilor, atât de prezentă pe tot globul dar, atât de puţin cunoscută la noi.
 

Acum, am în minte mai multe expoziţii personale pentru a căror realizare am căutat, am refăcut, am experimentat, dar toate acestea sunt lăsate în trecut de situaţia mondială în care ne aflăm şi vreau să va spun câteva cuvinte despre ultimul meu discurs pentru public, instalaţia realizată la invitaţia Galeriei Galateca şi a Bibliotecii Centrale Universitare Carol I, montată chiar în spaţiul de la intrarea în cele două instituţii.
2020= protecţie= grijă= refacere este gândul meu despre situţia actuală, despre ce devine important pentru mine în acest moment.
 

După secundă de încremenire mondială, secundă încărcată de uimire, teamă, disperare, neîncredere  şi o imensă mirare, am fost blocată de avalanşa de sentimente şi incertitudini. 

Încet, încet, gândurile s-au dezmorţit şi am început să încerc să înţeleg ce şi cum contează pentru mine ca om, ca artist acest moment al pandemiei.
 

Aşa am descoperit cum principala idee este legată de grijă, de protecţie pentru familie, pentru prieteni, pentru oameni şi am spus lucrul acesta direct, cinstit, fără metafore ascunse, aşa cum cred că trebuie în aceste timpuri pe care le trăim.

Instalație,  Linia roșie, BCU, 2019

 


3. Prin ce carusel de emoții ați trecut până să realizați aceste opere de care ați scris mai sus?
 

Bienala este un copil al meu care a crescut şi care sper că la un anumit moment va merge singur, va avea propria existeţă independentă. Ca orice copilărie au fost probleme de rezolvat, lucruri de gestionat şi multe bucurii când totul s-a terminat cu bine, cu evenimente expoziţionale importante care au adus pe simeze sute de artişti din toată lumea.
 

2020= protecţie= grijă= refacere este  un gest acoperit de emoţie şi speranţă că tot ce se întâmplă  ne va apropia în loc să ne îndepărteze.
 

4. În “hainele” cărui domeniu vă simțiți cel mai bine?
 

Acum, dacă mă gândesc care sunt domeniile în care lucrez, toate sunt legate de domeniul artelor vizuale.
Sunt artist visual, profesor şi manager cultural, trei feluri de exprimare care nu sunt separate, care se susţin şi se întrepătrund în cele mai multe cazuri.
Sincer, atunci când propriile lucrări nu vor să se arate aşa cum cred eu, nu au stat destul la dospit pentru a îşi găsi vocea, gândesc proiecte pentru studenţii mei şi pentru comunitate, legate de o idee, de o problemă actuală, de un traseu care nu a fost destul cercetat.
Proiectele care susţin studenţii şi tinerii artişti la care am lucrat împreună cu Andreea Sandu la invitaţia galeriei Galateca reprezintă un demers important pentru mine.
Am pornit cu Grafica Tânără şi Supermarketul de Artă, am continuat cu #Contactless şi vom merge mai departe deoarece tinerii artişti au nevoie de susţinere, de sentimentul că munca lor contează, există şi în afara atelierului şi  îmi doresc ca această colaborare să continue, să îi ajute să nu se piardă şi să rămână pe acest drum al artei.
 

5. Arta față în față cu pandemia. Cum vă găsește cel mai incert an al ultimiilor decenii?
 

În primele luni ale anului, când nu am reuşit să lucrez foarte mult, blocată creativ şi emoţional de ceea ce se întâmplă în toată lumea, ca noi toţi, am fost acaparată de canalele de comunicare on line şi am fost impresionată de felul în care comunitatea mondială a oamenilor de cultură, a artiştilor din toate domeniile au găsit forme de exprimare şi drumul pentru a ajunge la public.
Acest an incert, aşa cum ai spus, an în care nu ai siguranţa că poţi să duci un proiect până la capăt, an în care lucrezi, dar nu știi unde să expui lucrările, cred că are importanţa lui pentru mine, mă ajută să caut gândurile şi lucrurile cele mai importante, mă ajută să mă despart de ce este mic, mic şi fără valoare adevărată.

Memorie reciclată, Galateca 2017

6.  Cum îl creează/modelează arta pe creator?
 

Îmi place foarte mult întrebarea pentru că, DA, arta îl modelează pe creator, prin tot ce reprezintă ea, prin firele nevăzute ale culturii, ale istoriei şi ale societăţii.
 

De multe ori pornesc să caut un gând, o impresie pe care vreau să o transmit şi ajung la pasul al doilea, cum să o fac. Creaţia cu tot bagajul ei acumulat într o viaţă de om, a mea şi în vieţile tuturor, îşi găseşte propriul drum. 

Atelier

7. Când creați cel mai bine? (ca moment al zilei/nopții)
 

În vremurile tinereţii lucram seara, noaptea, atunci când cei doi băieţi ai mei dormeau, acum, viaţa este mult mai generoasă cu timpul pentru mine, lucrez oricând, nu am preferinţe pentru oră, doar pentru momentul de nerăbdare de a desena sau a picta.
 

8. Ca mama de gemeni, scriitoare, om de comunicare vă adresez întrebarea: dvs. cum ați reușit să le împăcați pe toate? Și pofta creativă și lumea lumească cu ale ei atât de pământești cerințe (facturi, plăți, de-ale casei, de-ale societății, drumuri etc.? 


Acum aproape 30 de  ani a existat Atelierul de Gravură din strada Speranţei, un spaţiu creativ, un hub, cum se spune, un loc uitat acum, care a fost pentru mine revenirea la lucru cu placa și acul de gravat, de fapt revenirea , dupa câţiva ani în care am fost gospodină şi mama, la artă şi la sentimentul că TREBUIE să lucrez.
 

Acolo, toată lumea mă ştia, Anca de mână cu cei doi băieţi care, repede adoptaţi de toţi colegii au devenit copiii atelierului. Poate a fost mai complicat cu gestionarea acestor aspecte pământeşti, dar a facut parte din construcţia mea ca artist, ca om şi nu îmi doresc să fi fost altfel.
Am fost tentată să scriu DOAR gospodină şi mamă, dar m-am oprit pentru că acest cuvânt nu îşi are locul aici. Cred că toate laturile şi evenimentele vieţii mele au avut mereu un sens, un rol important şi m- au ajutat să mă găsesc aici, în acest moment.
 

9. Aveți ritualuri de creativitate? Cum vă încurajați, cum treceți peste stări interioare blocante ( lipsa de chef, oboseală) sau blocaje care vin din exterioar (răutate, invidie, competiție toxică etc.)

Da, am ritualuri legare de atmosfera care îmi aduce familiaritate şi stabilitate, legate de locul unde lucrez, muzica mea veche uneori, nouă, primită de la studenţi, alte ori, cărţile , albumele…, toate sunt importante şi poate din acest motiv îmi găsesc foarte greu starea de lucru când plec în tabere sau simpozioane.
 

10. Ce nu ați spus niciodată despre dvs. și ați vrea să se știe?

Eu spun lucruri de obicei, uneori poate spun prea multe şi cred că toate acestea îi împiedică pe cei din jur să vadă un personaj uneori retras şi timid.

Memorie reciclată, Galateca 2017

 

11.Defectul care vă ajută cel mai tare să creați?

Frica de a nu exista, frica de a nu lăsa o linie, chiar şi gravată, în urma mea.

12.Dar calitatea care vă stă frână la manifestarea inspirației?

Sincer, nu ştiu să răspund la acestă întrebare, poate doar dacă mă gândesc cum dorinţa de perfecţiune, de mai bine a dus uneori la distrugerea unor lucrari pentru că nu am reuşit să mă opresc la timp.

13.Cum monetizați artistul? Iată o întrebare din partea celor care se ascund sub frica: din creație nu poți trăi!?!

Sincer, iar, din artă nu se poate trăi, dar din proprie experinţă ştiu cum te deformează acestă dorinţă de a plăcea, de a vinde şi atunci poate este mai bine aşa.

Este o linie foarte fină între ceea ce faci pentru tine şi ceea ce faci să placă, să fie apreciat, cu toate compromisurile legate de asta, dar, orice artist vrea să fie apreciat aşa că te joci şi sari mereu peste acestă linie, stânga, dreapta, stânga, dreapta…

Instalație,  Linia roșie, BCU, 2019

14. Ce i-ați spune un Creator în blocaj?

Toţi avem momentele noastre pe care le numim blocaje, dar mersul pe stradă, gânditul, privitul, toate sunt tot un fel de demers artistic, deci, nu există un blocaj total.
 

15. Pentru artiștii, trainerii, speakerii, scriitorii (pâna la urmă, comunitatea de creativi) care își doresc să performeze pe piața internațională, ce sfat ați avea pentru ca ei să se exprime global? De unde să o apuce?

Piaţa internațională este un imens burete care adună şi transformă totul într-un mare conglomerat mondial din care uneori, apar artişti, apar idei, apar lucrări.

Cred cu tărie că singura şansă de a exista atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă este fărâma aceea de gând personal, de mica ta bucăţică pe care nu o poate avea altcineva.
În cele din urmă suntem împreună dar atât de diferiţi.
 

16. Semnătura dvs. creativă stă în…

Caut să descopăr legături cu cei din jur şi să refac trasee umane care să puncteze idei, momente, imagini, întâmplări, evenimente … pe care le consider importante.