1. Se spune despre teatru că înseamnă metamorfoză, că ne permite să ne transformăm și să ne imaginăm diferite reacții în anumite situații. Când și cum ai descoperit teatrul? Ce te-a atras spre tipul acesta de artă?
Nu știu ce m-a atras spre teatru, dar cred că la început a fost dorința de a mă exprima. Dacă ar fi să zic ce mă atrage acum la teatru, aș spune că textul. Felul în care cuvintele pot însemna cu totul altceva în funcție de când, cui și cum le rostești. Și felul în care nu ai în față decât cuvinte pentru a descifra omul din spatele personajului pe care vrei să îl interpretezi. Sigur că este vorba și despre o metamorfoză. Cred că teatrul ne permite să ne transformăm imaginându-ne diverse situații. Însă ce nu știam început și am descoperit odată cu actoria este că oricând ne imaginăm că suntem altfel , suntem de fapt tot noi într-o altă latură a noastră. În definitiv, ceea ce cred că îmi place la teatru este faptul că poți trăi mereu o experiență nouă și că poți explora redescoperindu-te permanent.
2. Crezi că am putea considera educația o artă? Cum am putea integra teatrul în educație?
Oricine a avut vreodată un profesor extraordinar știe fără îndoială că educația este o artă. Eu am avut câțiva profesori mai mult decât artiști și cred că am avut mare noroc. Orele de clasă nu erau simple predări ale materiei, erau un spectacol complet. Asta cred că fac profesorii buni: îți spun povestea cu farmec și o trec prin propria lor personalitate, ca să empatizezi cu ea. Exact ca la teatru. Profesorul joacă și elevii sunt spectatorii. Doar că în clasă, spre deosebire de sala de teatru, elevii nu trebuie să rămână simpli spectatori, dimpotrivă, ei trebuie să ia parte la poveste.
Cred că teatrul are un rol major în educație și că totul depinde de cum spunem de fapt povestea care ne interesează astfel încât să fie mai atrăgătoare pentru copii. Prin teatru îi putem încuraja pe cei mici, îi putem implica active astfel încât învățătura să nu mai fie ceva obligatoriu, ci o activitate creativă și plăcută. Același lucru se aplică și lecturii.
3. Adulții uită de multe ori că, înainte de toate, au fost și ei copii. Ce sfaturi le-ai oferi pentru ca aceștia să îi înțeleagă mai ușor pe cei mici? Cum pot ei transforma lectura într-o activitate interactivă în relația copil-părinte?
Din punctul meu de vedere, cea mai sigură cale de a transforma lectura într-o activitate distractivă pentru copii este ca părinții să se distreze și ei citind. Și, din experiența proprie, copiii îi pot ajuta pe adulți cu asta destul de mult. Ori de câte ori am citit o poveste pentru copii sau alături de copii, am descoperit că de fapt eu mă molipsesc de la curiozitatea și de la dorința lor de a trăi aventura din textul pe care îl citeam împreună. Așa că sfatul meu pentru părinți și pentru adulți în general este să meargă pe mâna copiilor, să le citească acestora și să se molipsească de entuziasmul lor, ba chiar să-i asculte pe cei mici și să se se bucure de aventură împreună. Cluburile de lectură în familie sunt o ocazie perfectă pentru distracție, râsete și păreri exprimate liber. La fel sunt și serile de povești în care ne istorisim  unii altora ce am citit peste săptămână, spectacolele de teatru de păpuși, scenetele, concursurile de desen, chiar gătitul de mâncăruri specifice cărților citite sunt activități care prind extrem de bine la copii și care îi încântă pe adulți deopotrivă.
4. Păstrand ideea de adult și copil, cât de important este rolul părintelui în formarea copilului? Cât de conștienți suntem de rolul pe care îl avem?
Din punctul meu de vedere, rolul părintelui este cel mai important. Pentru mine, familia a fost locul de sedimentare al educației. Dacă nu aveam o bibliotecă în casă, dacă nu înțelegeam de la vârstele mici valoarea cunoașterii, nu cred că școala m-ar fi ajutat prea mult. Eu cred că familia pune forma în care se toarnă educația. Însă, nefiind expert în domeniul parentingului sau al psihologiei, aș prefera să-i las pe specialiști să vă povestească mai multe despre rolul părinților în formarea copiilor și despre ce pot face aceștia pentru a-și asuma cu plăcere influența. De aceea lucrăm constant, la Asociația Curtea Veche, cu date și informații din zona psihologiei, ne ajută foarte mult.
5. Am putea spune despre profesori ca sunt acei oameni pasionati de nou si dornici sa imparta cunostintele pe care le-au acumulat. Ce idei le putem oferi ?

Da, acesta este profesorul ideal – o persoană cu drag de cunoaștere și poftă să o împărtășească. Dar cred că și mai important este să-ți placă provocările. Noi pe asta mizăm în dezvoltarea programului național de lectură “Cărțile Copilăriei”. Vrem să-i provocăm pe toți cei mici la citit de plăcere.

Primul pas pentru o provocare bună este aceea de a le sfida așteptările. Ei se așteaptă ca cititul să fie plicticos și noi ne-am pus în cap să le dărâmăm definitiv această impresie.

În acest sens, am dezvoltat un ghid pentru profesorii care conduc cluburi de lectură în cadrul programului național de lectură “Cărțile Copilăriei”, document disponibil gratuit pe www.asociatiacurteavche.ro în care prezentăm o serie de activități și jocuri de lectură după care copiii se dau în vânt, astfel încât cadrele didactice să aibă la îndemână o alternativă mai prietenoasă de discurs despre lectură.

În momentul de față lucrăm la o extensie a acestui ghid introductiv, un manual complet pentru profesori, ce constă într-o compilație de strategii educaționale formale, non-formale și împrumutate din educația prin arte. Am selectat strategiile cele mai eficiente și folosite în școli din afară sau în programe de lectură din Statele Unite ale Americii și Marea Britanie (unde programele de lectură sunt deja tradiție). Sperăm ca prin acest material să îi ajutăm pe profesorii români să-și atingă propriile lor obiective în ceea ce privește motivația pentru lectură a copiilor.
6. Asociația Curtea Veche a pornit, la numai un an de la înființare, o amplă campanie de promovare a lecturii. În calitate de membru al echipei și de coordonator educațional, ne poți spune ce așteptări aveți și ce vă propuneți mai exact pentru viitor?
De fapt, campania de promovare a lecturii precede înființarea Asociației. Totul a pornit de la publicarea “Cărților Copilăriei” – colecția de repovestiri după clasici publicată de Curtea Veche Publishing în 2012. Apoi, în 2012-2013, editura a început o campanie de promovare a lecturii în școli și librării, campanie care a beneficiat de sprijinul membrilor Familiei Regale a României. Asociația Curtea Veche s-a înființat în 2014 tocmai pentru a prelua de la editură acest proiect frumos în vederea dezvoltării lui la o scară mai largă și accesibilă tuturor rândul copiilor din România, indiferent de mediul din care provin.
Asociația Curtea Veche a pornit de la bun început cu un plan clar stabilit, pe cel puțin 5 ani de zile. Din acest plan fac parte:
– donații de carte și cluburi de lectură pentru copii din medii dezavanatajate
– evenimente și campanii de promovare a lecturii în mediul urban și la nivel național
De la înființare și până acum Asociația Curtea Veche a organizat peste 20 de cluburi de lectură în comunități dezavantajate din mediul rural și, cu ajutorul sponsorilor și partenerilor noștri, am donat peste 15.000 de cărți noi către tot atâția copii din aceste comunități. Anul acesta a organizat un tur ciclist caritabil în vederea strângerii de fonduri pentru donații de carte în zonele rurale și acum am lansat NARATIV – Festivalul de lectura pentru copii, ce are loc în București între 21 și 27 septembrie.
Ne-am pus în gând să tranformăm cititul din obligație în distracție și vizăm copiii cu vârste din întreaga țară, părinții și profesorii acestora.

7. De curând ați lansat un nou proiect, un festival îndrăzneț pe piața din România, cum nu s-a mai întâmplat până acum ca nivel de conținut și dimensiune. Care este povestea NARATIV –  Festivalul de lectură pentru copii? De la ce a pornit ideea generală și ce așteptări aveți?
NARATIV –  Festivalul de lectură pentru copii s-a născut organic din dorința noastră de a îi oferi lecturii o față mai frumoasă, de a șterge atitudinea de tipul “numai tocilarii citesc”.
Pentru noi este clar că toate statisticile despre lectură, în România (53% analfabetism funcțional, mai puțin de 2 cărți citite anual pe cap de locuitor, ratele de promovare ale examinărilor naționale etc.), țin și de faptul că cititul are o reputație proastă în rândul celor mici, că nu este o activitate “cool” sau populară.
Numai că toate studiile arată cu certitudine că cititorii care se formează în copilăriei au mai mare succes la școală, în carieră și tind să fie mai fericiți în viețile lor decât cei care nu citesc sau citesc foarte rar. Revin aici la faptul că toată cunoașterea este o poveste. Dacă citești cărți, știi să interpretezi povești. Dacă știi să interpretezi povești, ești mai bun la acumulat cunoaștere (nu doar informație).
Așa că am hotărât că merită să încercăm un eveniment în care copiii chiar să se distreze citind. Am strâns laolaltă cei mai buni educatori non-formali și artiști în educație pe mai multe domenii: teatru, ilustrație, arte plastice, muzică ș.a.m.d. și i-am rugat să se gândească la cel mai distractiv mod de a parcurge o carte alături de copii. Așa s-au născut atelierele de Roman Grafic – unde transformăm o carte într-o bandă desenată -, de Povești pe muzică -unde facem o coloană sonoră pentru o carte -, de Teatrul Cititorilor – unde facem o piesă după o carte -, și multe altele.
La toate acestea am adăugat o componentă esențială: conferințe și seminarii pentru părinți și profesori, în care experți în parenting, psihologia și educația copilului explică ce putem face pentru a-i motiva pe copii să citească, acasă și la școală.
8. De ce nu ar trebui bucureștenii să rateze acest festival și cum se pot înscrie?


Înscrierile se fac online, prin intermediul site-ului: www.narativ.ro, iar bucureștenii nu trebuie să rateze acest eveniment pentru că oferă activități unice pe piața de carte și timp liber din România.