Mulțumim doamnei profesoare Gabriela Romano ca ne-a făcut cunoștință cu Andreea.

1. Ce crezi tu că este talentul?
Consider că talentul este acea aripă care te ajută să zbori spre visurile  tale, doar că pentru a învăța să zbori e nevoie de muncă, perseverență, încredere. Talentul te învață doar cum să schimbi lumea punând amprenta sufletului tău acolo unde mergi și te ajută să lași o pană, o speranță acolo unde visurile  poate nu mai există. Pentru a fi cu adevărat talentat nu e nevoie doar de o aptitudine deosebită, ci și de o voință puternică care să-i inspire pe cei din jurul tău și care să te ajute să te inspiri din orice loc, orice inimă, orice cuvânt ce pot purta ascunsă pecetea creativității. Astfel, talentul este capacitatea de a descoperi un strop de inspirație acolo unde ceilalți nu văd nimic, dar greutatea constă în a transforma acel strop într-un adevărat șuvoi de idei.
 

2. Cum te simți atunci când îți exprimi talentul?
Atunci când îmi exprim talentul simt că în lumea asta mare îmi am propriul loc, propriul dar pe care îl pot dărui celor din jurul meu,  propria stea care îmi aprinde visurile, propria inspirație care se poate materializa, se poate metamorfoza în sentimente și emoții atunci când îmi deschid sufletul. Și totodată, atunci când mă exprim mă simt mai aproape de necunoscut, de ceea ce cred și de ceea ce visez. A te exprima înseamnă pentru mine,  a-ți deschide sufletul, iar sufletul odată deschis capătă libertatea și încrederea de care are nevoie pentru a da viață sentimentelor și emoțiilor.
 

3. Te rog să completezi: ''Pentru mine viața este…''
Pentru mine viața este un glas, un ecou  care te cheamă să descoperi necunoscutul, să-l cunoști, ajungând în cele din urmă la cunoașterea propriei persoane. Dar ceea ce este important este să auzi acest ecou și acolo unde se aud doar șoapte în loc de strigăte, și acolo unde se aud lacrimi în loc de zâmbete, pentru că doar astfel necunoscutul devine zarea care îți reflectă ideile, cerul care îți reflectă zâmbetul și sufletul care îți dă inspirație. Viața e cel mai prețios lucru care există, și totodată necunoscutul cel mai ''necunoscut''  pentru că fiecare are drumul lui, credința lui, ideea lui, ecoul lui spre care aleargă, însă viața este și ceea ce ne unește, ceea ce ne leagă sufletele de vibrația plăpândă a simțirii și a iubirii, fiindcă dincolo de toate rămâne cea care ne învață să trăim, să simțim, să iubim, să credem.
 

4. Cum se vede formula succesului de la înălțimea unui licean talentat?
Cred că nu există o anumită formulă a succesului, fiecare își are ascunsă în suflet propria idee prin care trasformă creativitatea și inspirația în ancore de visuri sau emoții. Însă, există anumite chei care te ajută să deschizi cufărul succesului și cred că aceste ar fi să crezi în visurile tale, să ai încredere în ceea ce ești, să știi să asculți și să înveți din toate experiențele. Cât despre înălțime, cred că un om talentat nu se înalță, ci coboară, devine tot mai mic pentru a-și putea înălța sufletul către cei din jurul lui care-l pot inspira, fiindcă  pentru a atinge cerul e de ajuns să știi să-l privești, dar înălțându-te pierzi atâtea comori care se ascund în umbra ta. Și asta poate fi o formulă a succesului: să te înalți coborându-ți privirea și sufletul către lucrurile  sau oamenii a căror poveste îți poate da aripi.
 

5. Cine ți-a dat aripi în activitatea ta?
Aripi am primit de la mulți oameni, dar cei care mă ajută cu adevărat să zbor sunt doamna mea dirigintă Gabriela Romano, care mă susține în tot ceea ce fac și de la care învăț în fiecare zi pentru că ea este cea care reușește să transforme orice oră de limba și literatura română și totodată orice temă într-o pagină pe care de-abia aștept să-mi revărs ideile, gândurile, sentimentele, doamna Cosmina Chirilă, diriginta mea din școala gimnazială, despre care pot spune că este făclia care a aprins focul creației și al emoțiilor, și bineînțeles familia, care mă ridică de fiecare dată când eșuez și-mi dă putere să continui pe drumul meu, prietenii, colegii care mă susțin, cercetășia, care mă învață să las lumea mai bună,  și nu în ultimul rând Dumnezeu, fără de care orice zbor și orice vis ar fi imposibil.
 

6. Dacă ai avea o baghetă magică pentru ce ai folosi-o?
Dacă aș avea o baghetă magică aș folosi-o pentru a le da oamenilor mai multă încredere în lucrurile bune, mai multă voință în a crede în ei înșiși, mai multă putere pentru a zâmbi mai mult, iar astfel, aș construi o lume mai bună.  Dacă oamenii ar fi conștienți de forța pe care ar avea-o făcând bine, atunci lumea ar fi cu adevărat altfel. Însă, nu e neapărată nevoie de o baghetă magică, orice lucru poate deveni realitate dacă crezi în el, dar pentru o lume mai bună e nevoie de lucruri mici, făcute din inimă.
 

7. Cum ar arăta lumea perfectă pentru tine? Ce ți-ar plăcea să fie, ce nu?
Pentru mine lumea perfectă ar fi aceea în care oamenii ar pune pe primul loc binele celor din jurul lor. Mi-ar plăcea să existe mai multă încredre în visuri, mai multă speranță pentru că astfel poate ar dispărea egoismul, răutatea, delictele și crimele. Cred în puterea exemplului și consider că în loc să-i condamnăm pe ceilalți, ar trebui să-i ajutăm, să-i învățăm să creadă în ei și asftel lumea poate nu ar fi perfectă, dar ar fi mai bună. Câțiva primi pași  ar fi să începem să ne transformăm visele în realitate, să oferim mai mult cu inimă deschisă, să acordăm mai multe șanse celor de lângă noi, și nu în ultimul rând schimbarea să pornească de la noi înșine pentru că astfel vom reuși cu siguranță  să facem pași spre o lume perfectă.
 

8. Care sunt cele mai importante realizări ale tale, până acum, din punctul tău de vedere?
Cred că cele mai importante realizări nu sunt mereu cele mai mari, ci cele făcute cu dragă inimă și cu multă muncă. La mine ar fi faptul că am reușit anul trecut să lansez un volum de poezii care se numește ''Căldura rece a lumii'', faptul că am participat la olimpiade și concursuri din care am învățat câte ceva indiferent de rezultate, nu doar din experiență, dar și de la profesorii care m-au pregătit și cărora le datorez foarte mult  și faptul că activez de 7 ani ca cercetașă în centrul local ''Adormirea Maicii Domnului'' Pildești, din cadrul Organizației Naționale Cercetașii României, unde nu numai că am parte de o altfel de educație, dar învăț că împreună cu ceilalți se poate crea o lumea un pic mai bună.

9. Ce părere ai despre lumea celor mari?  Ce le-ai transmite?Cred că mulți dintre cei mari au uitat că au fost odată copii și că au avut și ei aceleași visuri mărețe care nu s-au îndeplinit pentru că nu au mai crezut în ele. Le-aș transmite să nu uite niciodată să creadă în ideile lor și să se bucure  de fiecare clipă, pentru că astfel sufletul lor nu va îmbătrâni niciodată. Totodată, le-aș transmite să nu  fugă de necunoscut și să-și găsească acel curaj prin care reușeau să înfrunte lumea atunci când erau copii.

10. Ai vreun cuvânt care-ți place mult, mult, mult de tot?
Cuvântul care-mi place mult, mult, mult de tot este ''încredere'', pentru că sunt convinsă că de la ea pornește totul, orice drum, orice idee, orice vis. Și tot ea este cea care te ajută să lupți pentru ceea ce îți doreți, să rămâi aproape de cei pe care îi iubești, să continui indiferent de ce se întâmplă. Așadar, încrederea este ancora care te ține înlănțuit de visurile și dorințele inimii tale, este cuvântul care reușește să lege mii de fraze așternute pe pagina vieții.
 

11. Faci parte din campania de 1 iunie, lansată de Kreatoria.ro și dedicată elevilor care au ceva de spus. Ce le-ai trasmite celor de vârsta ta, dar care nu îndrăznesc să se exprime creativ?
Le-aș transmite să creadă în ei, să îndrăznească să-și lase sufletul să fie liber ca astfel să zboare pe aripile inspirației. Le-aș da sfatul, ca de la egal la egal, să își împartă creativitatea cu cei din jurul lor, să aibă curajul să-i inspire pe cei de lângă ei pentru că astfel vor ajunge pe drumul pe care și-l doresc și vor căpăta încredere în ei înșiși, putere, voință și perseverență în ceea ce fac. Crede în visurile tale, luptă pentru ele, ascultă pe cei din jur, ai încredere și astfel vei reuși.