Un vin bun este ceva deosebit. Am povestit cu o persoană fascinantă și bine pregătită în domeniu, despre vinuri, cum să deții și să transformi într-un business de succes o vinărie. Lilia Dulgher este încântătoare pentru că știe să transmită informații prețioase despre vin într-o manieră caldă și minunată. 

În anul 1999, familia Dulgher a achiziționat fabrica de vinuri „Ţiganca” din satul Plopi, Republica Moldova. Deşi era într-o stare dezastruoasă, vinăria era dotată cu cel mai important element pentru a produce un vin de calitate – beciuri subterane cu temperaturi constante atât vara cât şi iarna, oferind vinurilor o maturare decentă. Credo-ul familiei Dulgher, de a produce vinuri de calitate, unice prin gust şi aromă a impus investiţii mari, anevoioase. Au știu să privească modern și să investească și în marketing.  Atunci vinăria „Ţiganca” a devenit „Gitana”, s-au deschis  spre partea vestică și au continuat să dezvolte tradiţia strămoşească a vinului, manufactura şi tehnologiile unice de fermentare în butoaie de lemn.  

1. Recunoaștem, avem un membru în echipa Kreatoria.ro care visează să aibă într-o zi o vinărie. Chiar așa de frumos este să ai o vinărie? E totul poetic și boem ca în filmul “A good year”?

A avea o vinărie e un vis frumos… Eu cred că visele frumoase trebuie neapărat să devină realitate, mai ales atunci când credem în ele şi le creştem zi de zi. Da, este minunat să ai o vinărie, e poetic, e boem, te inspiră şi te face să respiri un alt fel de aer, iar starea pe care o trăieşti atunci când priveşti întinderile cu roadă nu poate fi comparată cu nimic. Nu mai zic de zilele de recoltă sau când se dau strugurii în teasc. Dar, toate aceste lucruri le observă şi le poate savura doar cel care iubeşte viţa de vie şi vinificaţia.

Pasiunea pentru vinificaţie am descoperit-o astfel cum descoperi aromele unei prăjituri delicioase… întâi vezi – mama mea e vinificator, asta însemnând că de mic copil am ştiut ce savoare musteşte în struguri; apoi guşti – din 1999 de când părinţii mei au achiziţionat vinăria Ţiganca, inevitabil, am devenit parte din viaţa ei – şi, într-un final, savurezi, descoperi – asta am trăit din ziua în care, deşi aveam deja studii juridice şi perspectivă în domeniu, am simţit că vreau şi pot să mă dedic pe deplin vinificaţiei, vinăriei Gitana şi culturii vinului.

Pe de altă parte, orice realizare are, de regulă, în spate multă, dar foarte multă muncă. A avea o vinărie înseamnă şi a avea „mâini muncite”, iar în contextul nostru economic, şi „creier muncit”, şi „tălpi bătătorite”. E complicat să construieşti o afacere de succes, să găseşti ieşire spre piaţă, să te menţii, dar toate astea sunt mult mai realizabile atunci când oferi consumatorului un produs de calitate şi când, prin calitate, îl fidelizezi. Pe acest aspect am pus accentul la Gitana Winery – să creăm vinuri inedite, arome unice şi să ţinem enorm la standardul de calitate propus.

Şi, revenind la întrebarea dvs., ţin să pun accent pe denumirea de film menţionată în ea… da, totul e poetic şi boem când „It’s a good year” şi când natura este darnică, şi când piaţa financiară nu e supusă fluctuaţiilor drastice, şi când producătorul mic şi mijlociu e încurajat la nivel naţional şi nu doar…

Recomand membrului echipei Kreatoria.ro să viseze în continuare că într-o zi va avea o vinărie, dar să viseze cu ochii deschişi şi picioarele pe pământ… acţionând.

2. Dar ce este cel mai greu? (de la primele idei până primul vin vândut trec câțiva ani totuși, cum supraviețuiește o vinărie?)

Sunt mai multe momente care te provoacă, uneori te încearcă dacă renunţi sau nu şi îţi verifică perseverenţa. Prima provocare este să găseşti solul care poate îmbrăţişa viţa de vie pentru o roadă bogată şi calitativă. A doua este să investeşti în tehnologii şi să descoperi modalităţile perfecte pe care să le aplici pentru vinificaţie. Dar acest fapt este imposibil fără un alt factor extrem de important – personalul – fără oameni nu poţi dezvolta nimic. Iar echipa trebuie să fie una profesionistă. Apoi punem pe tavă ideile şi contează mult dacă le putem materializa aşa cum le avem desenate în minte… apoi apare vinul care se vrea îmbrăcat… apoi sticla, care, trebuie, prin alegerea noastră, să spună o poveste, apoi asigurarea comunicării cu consumatorul, care trebuie să cunoască această poveste şi să guste acest vin pentru a-l putea descoperi. Toate astea  le pot părea unora fleacuri, dar, când eşti parte din acest val, care deseori ia tempo de avalanşă, credeţi-mă, e destul de greu… Şi, dacă e să vă ofer un răspuns mai puţin metaforic şi realist – o vinărie înseamnă şi investiţii, menţinere financiară… ea nu poate supravieţui de la sine, nu e chiar totul o poveste. 

3. Spui povești cu vinuri și prezinți lumii vinuri cu poveste. Spune-ne mai multe despre povestea Vinăriei Gitana!

În anul 1999, familia Dulgher a achiziționat fabrica de vinuri „Ţiganca” din satul Plopi, Republica Moldova. Deşi era într-o stare dezastruoasă, vinăria era dotată cu cel mai important element pentru a produce un vin de calitate – beciuri subterane cu temperaturi constante atât vara cât şi iarna, oferind vinurilor o maturare decentă. Credo-ul familiei Dulgher, de a produce vinuri de calitate, unice prin gust şi aromă a impus investiţii mari, anevoioase, de lungă durată, dar necesare. Cu toate acestea, părinţii mei, Petru și Svetlana au știut întotdeauna că în vinificație totul porneşte de la viţa de vie, iar tehnologiile nu fac decât să păstreze mai bine ceea ce a creat natura. Au refuzat să cumpere fermentatoare, cum fac alţi producători şi au optat pentru căzi de lemn, ca strugurii să respire, să pătrundă aer în ei. Ne-au atras sau, de fapt, ne-am implicat singure şi eu cu sora mea în această afacere, dezvoltând spiritul modern şi abordările de marketing ale vinăriei. Atunci „Ţiganca” a devenit „Gitana”, a apărut prima sticlă cu poveste – Lupi, exportul prevalând pentru vinul în sticlă nu în vrac cum era până atunci, ni s-au deschis uşile spre partea vestică, iar familia noastră a continuat să dezvolte tradiţia strămoşească a vinului, manufactura şi tehnologiile unice de fermentare în butoaie de lemn. 

4. Un vin bun este….? Continuă tu, te rog!


…este un vin care nu te lasă să-l uiţi.

5. Ce are special vinul Lupi?

Eu zic că e un vin matur şi e special prin personalitate. „Lupi” este un vin cu o puternică amprentă de caracter. În acest vin predomină soiul Saperavi în cupaj cu Cabernet Sauvignon şi Merlot maturat timp de doi ani în butoaie de stejar. În podgoriile de unde provin strugurii pentru producerea acestui vin, trăieşte o familie mică de lupi, iată de ce am dorit să le dedicăm lor acest vin. Este un vin de culoare roşie. În timpul fermentării, toate eforturile sunt orientate spre a optimiza extracția aromelor tuturor soiurilor de struguri incluse în cupaj, în scopul obținerii acelei structuri unice specifice acestui vin. Produsul final, de un roşu rubiniu intens, cu reflexii purpurii, cucereşte prin gustul intens și complex și un post-gust rafinat, prelung, de prune și mure. „Lupi” poate însoți carnea afumată, carnea la grătar, ciupercile, legumele prăjite şi este un must-have pentru discuţiile dintre bărbaţi, dar arată la fel de nobil şi într-un pahar ţinut de mâna unei femei puternice.

6.Ne poti spune regulile de aur în ceea ce privește savurarea unui vin? (se fac multe greșeli, de la degustare până la ținerea paharului)

Am o afirmaţie preferată în acest context – „Cine ştie să deguste un vin bun, ştie să soarbă din el picături de geniu”. Aparţine lui Baudelaire. Tehnicile de degustare pot fi învăţate uşor printr-o simplă căutare pe Google, sau un master-class prin care înţelegi cum să miroşi şi să guşti un vin, cum să ţii paharul, cum să ameţeşti un pic vinul prin mişcări circulare… dar, toate astea sunt detalii mici dacă nu ştii sau nu vrei să îl trăieşti, să îi dezghioci aroma, descoperind notele florale, de piper sau de citrice… coaja de stejar sau scorţişoara… soiul strugurilor… 

7. Arc în timp. Să presupunem ca fetița ta are acum 20 de ani. Ce vrei să știe despre vinuri?

Fetiţa mea deja ştie că un vin de la Gitana Winery îi poartă numele şi este mândră de acest fapt… Iar la 20 de ani mi-aş dori ca Sophie să ştie despre vinuri că ele trăiesc, să contribuie şi ea la viaţa vinului, să-l îndrăgească. Din punct de vedere teoretic se va putea iniţia oricând in lumea vinificaţiei, poate la 20 de ani, până la sau după… dar sufleteşte cred că se poate apropia de această măiestrie, doar dacă simte această atracţie. Eu îmi doresc să o simtă.

8. Au moldovenii și românii o cultură a vinului?

Eu cred că moldovenii şi românii au o cultură a vinului implantată în ADN… ne tragem din neam de viticultori, ni s-a dat moştenire un sol nemaipomenit din punct de vedere al compoziţiei, ni s-au transmis secrete în îngrijirea viţei de vie… şi spiritul de gospodar. Având toate astea nu ai cum să nu ai o cultură a vinului. E altceva cultura modernizată de prezentare, servire, asociere gastronomică a vinului… astea sunt momente care se învaţă încă în societatea noastră, de care ne simţim responsabili noi, vinificatorii.