curajul: cel mai mare inamic al creativitatii Dacă îți adresezi cu severitate întrebările de mai jos nu înseamnă decât că ești într-o fază în care nu ai destul de multă încredere în tine, în ceea ce faci sau în ceea ce vrei să faci și îţi blochezi creativitatea:


1. Ce te face să crezi că ești creativ?
2. Ce va zice mama? Șeful? Colegul? Prietena? Vecina de bloc?
3. Când o să mai ai timp și pentru asta?
4. Cum o să te descurci cu toate cheltuielile? De unde faci rost de aparatura necesară, pensule, machete etc?
5. Asta numești tu artă?
6. Dacă nu ai reușit până acum, crezi că reușești așa pe nepusă masă?
7. Cum o să razbești, dacă nu ai școală în domeniu?
8. Alţii au probleme mai grele, nu mofturi de astea creative.

Astea sunt doar câteva din posibilele necruțătoare întrebări.
Ce e de făcut? Pai, în primul rând nu te mai judeca atât de aspru.
Gândește-te că da, îți hrănesti creativitatea și asta nu e un moft. Așa cum tu te hrănești zilnic, așa și “creativul” din tine trebuie hrănit.

În al doilea rând, fă cu sinceritate un exercițiu de imaginație.
Cum te-ai simţi peste 5 ani dacă nu ai face nimic pentru a-ţi manifesta talentul, pasiunea, hobby-ul? Te-ai simţi bine? Dacă e “da” curat atunci felicitări ai scăpat de o “misiune”, dar nu mai pierde timpul să o găsești pe cea adevărată. Dacă răspunsul este un “nu” care te mistuie, pur și simplu începe. Cu siguranţă prima încercare va fi mai bună decât gustul dezamăgitor al unui viitor în care nu e loc de împlinire creativā. Poți ține ceva în minte imaginea dureroasā în care te vezi peste 5 ani plictisit, farā speranţā și deloc avansat în visul tău. Asta așa ca “zvâc”. Apoi treci la treabă. Inspiră-te din viată şi adu ceva nou prin care să miști inimile oamenilor. Iar partea frumoasă este că și viaţa se mișcă atunci.