Photo credit: Ioana Bica

Am purtat creațiile MUNEI sau Monicăi Radu la multe evenimente și de fiecare dată am fost uimită de capacitatea ei de a se conecta creativ, atât la contextul evenimentului (lansări de reviste, conferinte, gale etc.), cât și la structura corpului meu.

Photo credit: Cardinalia Project

Fiecare vizită în atelierul ei de pe Calea Victoriei 190 este o reală plăcere. Am avut în timp, bucuria de a proba chiar prototipuri, am văzut la cald reacția ei plăcută de a se adapta la fiecare caz în parte, i-am auzit discuțiile cu clientele și chiar bucuria de a vedea în premieră pe corpul meu ca model rochii ce le visase și crease cu multă dăruire. Monica este o căutătoare de sensuri și chiar dacă spune că nu acceptă noul cu ușurință eu am văzut mereu exact invers la ea. Mă bucur și eu și dau puțin din casă, dar este de foarte bine, tocmai pentru a evidenția flexibilitatea ei, puterea de a merge dincolo de obișnuințe: până la mine ca model, MUNA nu mai crease rochii scurte (mini), însă ceva din mine a provocat-o să creeze astfel de rochii ce m-au încântat.

Pentru aceasta și pentru multe altele, Muna este un TRANSFORMATOR și merită să facă parte din campania TRANSFORMATORII, campanie care scoate în evidență talente, atitudini și oameni care aduc noi valențe.

Mereu spun oamenilor ca VISUL nu se uită niciodata, iar așa cum mi-a mărturisit și Monica după multe încercări de a se îndrepta spre o carieră serioasă, s-a întors la visul din copilărie, moda.

Photo credit: Ioana Bica

Am întrebat-o ce a determinat-o să aducă în lume povestea Muna? Și ea mi-a spus, întorcându-se în timp la firescul altor vremuri: povestea a început atunci când surorile mele mai mari imi coseau la maşina de cusut „Veronica ” fustele pentru balet. Toate femeile din vremea aceea aveau o maşină de cusut în casă pe care o foloseau. Chiar si bunica şi mătuşa de la țară. Ele aveau şi un război de țesut în jurul caruia mă jucam cu fuiorul şi firele de lână. Aşa a încolțit în mine probabil şi interesul meu pentru haine.  

Starea ei de a fi mă încadrează și pe mine ca o femeie visătoare (am și această componentă în mine), alături de cea prioritară – ca femeie de acțiune), iar răspunsul Monicăi la întrebarea: Cum te simți ca femeie când îmbraci o rochie MUNA? m-a cucerit… pentru că în răspunsul ei era toată simplitatea și frumusețea lumii: ÎNDRĂGOSTITĂ (te simți).

Photo credit: Cardinaliaproject

Monica își spune povestea brandului pe http://www.munaradu.ro, pe Instagram, pe Facebook și Tik Tok, iar porțile showroomului ei sunt deschise clientelor care vor să-și exprime feminitatea pentru că: rochiile MUNA sunt rochii de plimbat în jurul lumii şi de iubit. Îmi doresc ca rochiile Muna să fie martorele celor mai frumoase amintiri şi să le însoțească cât mai mult timp. 

  1. Cum te-ai defini în rolul de Antreprenor-Creator?

Cel mai bine mă simt atunci când creez, atunci cand aleg țesăturile, când văd gata prototipul. 

Sunt un antreprenor boem, din păcate.  

2. Care este procesul creativ al unei colectii?

De cele mai multe ori, totul porneşte de la țesături. De altfel, pentru mine este o terapie plimbarea prin depozitele de țesături. Să descopăr țesături noi, să le imaginez deja în rochii. 

3. Unde te regăsești ca stil și unde putem plasa rochiile MUNA?

Foarte feminin, romantic, puțin nostalgic. Printuri florale, multă culoare, materiale naturale. Sunt principalele elemente care definesc stilul Muna. Cele mai multe cliente apreciază calitatea materialele şi frumusețea printurilor. De multe ori, aud întrebarea unde le găseşti asa frumoase???  În modă, nu mai sunt multe de inventat. Mereu, însă, vei putea să îți pui o tuşă personală. Sunt cliente care se regăsesc şi se îndrăgostesc probând rochiile Muna. 

4. Care este partea care îți place cel mai mult, din toate zonele businessului tău?

Procesul creativ, partea nevăzută din spatele unei rochii care atârnă pe umeraş. E mereu o poveste acolo. Alegerea țĕsăturilor, şi momentul în care un prototip este gata. Îmi place şi interacțiunea cu clientele. 

Photo credit: Ioana Bica

5. Care sunt provocările unui business de fashion – de nișă și cum le faci față?

Totul este o provocare. Uneori, la nivelul acesta în care eşti o singură persoană care trebuie să facă totul îți doresti doar să poți rămâne în echilibru, să nu o „iei razna”.  

Producția este o etapă dificilă din toate punctele de vedere: echilibrul dintre o producție calitativă, un preț competitiv şi sustainabilitate.

Partea de marketing este extrem de provocatoare dat fiind viteza de schimbare şi nevoia de adaptare la noile tool-uri din social media dar şi la nevoile pieței, nevoi artificiale create de consumerism, unde trendurile se schimbă de la o zi la alta, iar tu nu te regaseşti probabil în niciunul. 

Pentru un brand mic, care înceacă să fie cât mai sustenabil, să nu producă mai mult decât trebuie dar să reuşească să ajungă la publicul țintă este o altă provocare.  

Noi nu ne luptăm doar cu cererea neînsetată de diversitate şi de modele noi, ci şi cu lipsa de informare a oamenilor. De multe ori cumparăm fără să ştim cine a făcut acele haine, din ce sunt făcute şi cum.  

Din fericire lucrurile se schimbă şi sunt din ce în ce mai mulți oameni care vor sa ştie, cărora le pasă, ceea ce mă bucură.  

6. Unde poate fi purtată o rochie MUNA?

Dorința mea este să vrem să purtăm mereu o rochie Muna. Iar cateva dintre clientele Muna îmi spun că preferă să poarte rochiile Muna în orice zi, la plimbare sau la job, daca le permite jobul, binenteles. Întâmplător sau nu, multe dintre ele au joburi creative. Multe dintre ele devin cliente Muna când se îndrăgostesc iar apoi îşi comanda rochia de logodnă, botez sau chiar de nuntă. 

Photo credit: Momenteportrete

Despre Muna Radu așa cum se descrie chiar ea:

M-am obișnuit să răspund la prenumele Muna. Este ca un alint secret, și totuși public. Secret pentru că Muna este visul meu de când eram mică, atunci când ne-am strâns toate cele patru fetițe, prietene de nedespărțit și ne-am declarat ce voiam să devenim când vom fi mari. Era vremea supermodelelor din anii ’90 așa că imaginația noastră nu s-a dus prea departe de idolii acelei generații (Naomi, Claudia, etc. e suficient să le spui prenumele și să știi despre cine vorbesc). Stăteam în cerc și dezvăluiam pe rând: model, model, model… iar mie mi-a ieșit pe gură… designer.

Atunci nu mi-a fost rușine să spun asta (acum nu pot) pentru că probabil nu știam de fapt, ce înseamnă. Și totuși… uneori stau și mă întreb dacă toată întâmplarea asta nu a fost, de fapt, doar în imaginația mea, alături de restul prietenilor mei imaginari.

Cu business plan sau fără?

Dacă ar interesa pe cineva despre persoana mea, m-aș bucura tare. Am multe de povestit, nu m-aș putea opri. Îmi aduc aminte însă cum cineva (cred că Oana) zicea ca ea s-a apucat de business ca să facă bani și că nu, nu are o poveste în spatele brandului. Declarație care m-a impresionat. Eu n-am avut o intenție, din păcate, de a face bani din ceva ce îmi făcea plăcere să fac. O să dau vina pe lipsa educației financiare din vremea mea. Dar mi-a plăcut mult când a spus Oana asta, pentru că a fost o sinceritate frumoasă și demnă.

Avem facturi de plătit, copii de crescut (nu eu) și dacă ai un plan clar și calculat e fantastic să poți să spui: Eu vreau să fac bani. Îmi place să fac lumânări! O să fac bani din asta. Oana nu ‘’face lumânări’’, ci aduce frumosul în casele oamenilor. Asta îmi doresc și eu, să aduc frumosul în viața clientelor Muna.

Monica Radu este copilul cu trup de adult care se bucură acum de împlinirea visului din copilărie. Toate s-au așezat cum am visat pană la urmă (ar fi fost de mare folos și un business plan acum 15 ani).

Am castelul meu, un prinț și o poveste de iubire, un inorog și un prieten pufos, o gradină cu vedere la ocean (a se citi baltă/mini deltă) unde mă simt un pitic de grădină și un suflet mare din care dăruiesc pe ascuns din adâncul ochilor mei tulburi de lacrimi.

Lacrimi de emoție și fericire. Chiar dacă o să vezi mai mereu un poker face (lucrez la asta), zâmbesc mult și mă  bucur de fiecare pagină pe care o scriu în povestea asta.

Photo credit: Momenteportrete

Drumul succesului care a trecut prin multe schimbări

    După câțiva ani în care am vrut sa fiu un om ‘’serios’’ cu carieră ‘’serioasă’’, Universul m-a adus tot la ceea ce mi-am dorit, întotdeauna. Am început cu mult entuziasm și am trecut timp de 10 ani prin toate etapele acestei industrii până am creat Muna în 2016.

    Am început cu un mic concept store și dorința de a vinde produse realizate de designeri români, apoi am deschis un mic atelier de creație vestimentară, unde am învățat cum se face un produs, fiecare etapă a procesului: cum se croiește, cum se coase, apoi am creat brandul propriu si un magazin online pentru acesta.

Deținerea unui atelier este în sine o experiență copleșitoare. Să ai angajați, să înveți ce înseamnă, de fapt, această industrie, să înveți să lucrezi cu mașinile de cusut industriale, de câte feluri sunt și ce operațiuni fiecare, cum se face un tipar, cum se măsoară o clientă, cum se calcă și se descalcă, ce înseamnă o serie zero, ce înseamnă made to measure, ce înseamnă serii mici de produse, și toate elementele tehnice cu care aș putea umple pagini, cum alegi materialele în fucție de produs, circuitul de la zero la produsul final. Toate aceste aspecte nevăzute de clientul final sunt fascinante, dar complicate și uneori dificile. Este însă cel mai important segment al acestei industrii este producția.

    Încă surâd atunci când sunt în fața standerelor cu zeci de produse Muna și sunt întrebată dacă eu le ‘’fac’’.

     Nu îți poți da seama, dar să faci de unul singur zeci de produse sau aproape sute înseamnă multe, foarte multe zile. Cam la fel de multe câte produse sunt.

    Închipuie-ți așa: daca aș sta o lună de zile doar să cos și deci la final aș avea sa zicem 40 de rochii, tu vei veni și ai să mă întrebi dacă nu am rochia asta și pe altă culoare, sau poate mai scurtă sau poate mai decoltată. Asta ca să nu deschid capitolul mărimilor. La târgurile de modă de obicei sunt întrebată „dar măsuri mari de ce nu faceți?” sau „dar de ce le faceți așa lungi, nu toată lumea e ca dumneavoastră (173cm)”.

Photo credit: Momenteportrete

Ideea este că nu ai cum să mulțumești pe toata lumea, dar eu încerc. Încerc să fac sur measure și să fac ajustări atât cât pot. Muna va ramâne un atelier mic, cu creații atemporale, sustenabil atât cât să nu producem overstock, să nu fim nevoiți să distrugem sau să reciclam produsele nevândute, din țesături cât se poate de naturale, realizate cât se poate de calitativ încât să reziste în timp.

    Când am bifat cam tot în viață și am ajuns intâmplător… sau nu (categoric nu) la o răscruce, a trebuit să schimb ceva în plan personal.

     Știi… Universul îți tot dă semne, dar dacă tu nu te prinzi, îți dă un mare șut și iată că de nevoie te trezești și îți schimbi drumul către ceva mai bun. Și a fost greu, binențeles, schimbarea uneori e greu de acceptat și doare.

    Însă a fost și fantastic de benefic. În perioada de tranziție am avut ocazia să lucrez si pentru alte câteva branduri internaționale și românești de la care am plecat cu o foarte mare experiență, prima mea experiență din postura de angajat.

    În 2016 după plânsete și anxietăți, am reînceput timid antreprenoriatul. Muna s-a arătat în mintea și sufletul meu și de atunci tot crește ca o sămânță plantată în mine. Binențeles… tot fară business plan. A fost mereu un plan intuitiv care s-a așezat organic și a crescut ușor și sănătos.

    Sunt tot copilul care a dorit sa fie designer doar că acum știu ce înseamnă asta. Și știu că în această industrie sunt foate multe alte joburi foarte importante pentru ca rezultatele finale, vitrina, să existe.

 Am avut norocul să le înțeleg pe toate pe rând și poate de aceea detaliile, dedesubturile, bucatăria asta complicate e, dificilă dar și foarte frumoasă din modă… îmi este cea mai familiară.

    Mi-a luat ceva timp să înțeleg că e normal ca oamenii să nu știe cum arată catifeaua sau să nu știe cum să spele o rochie dacă nu are instrucțiunile pe produs. Și eu am nevoie să citesc instrucțiunile unui medicament sau cum se utilizează o mască de păr. Sau că au impresia că tot ce e în trend e bun și frumos și li se va potrivi și lor.

Și cursuri și practică

 Tot ce am învățat a fost din practică și asta pentru mine cumva a fost mult mai folositor.

    Practica din magazinele unde am interacționat cu clientele, practica din atelier unde am încercat și văzut cu ochii mei cum se face un produs, practica în care am fost angajat pentru alte branduri unde am văzut și cealaltă pagină a industriei, cea a consumerismului.

    Într-adevăr, mereu am simțit că ceva îmi lipsește, așa că am încercat să umplu acel gol. După un efort pe toate planurile, financiare si personale am reușit să urmez cursul pe care visam să îl urmez, la o școală internațională de modă, unde altundeva decât în Italia, Milano, țara și orașul meu preferat.

    Ador Italia, ador muzica lor, cultura lor și acel ceva special și natural pe care îl au italienii. Știu, capitala neoficială a modei este Parisul, care da, are mult farmec, însă acolo mă simt eu mai acasă.

    Așa cum fac mai mereu, încerc sa fiu cât mai pregătita și fac si un curs de italiana înainte sa plec, cu gândul că musai voi avea nevoie (cursul a fost ân engleză binențeles… iar în rest mai mult de Grazie, buongiorno, bonasera… tot engleză îmi ieșea pe gură, mai ales că jumătate din clasă era formată din australience). Am urmat cursul intesiv de vară de Fashion Marketing, cu profesori care lucrau în industria modei de lux, ceea ce a făcut o mare diferență.

    Mi-am dorit acest curs foarte mult și m-am bucurat de fiecare clipă în fiecare zi de el, și de toată informația primită. Am avut o cu totul altă perspectivă după această experiență.

    Abia creasem brand-ul Muna, iar cursul a fost rampa de lansare, încrederea care îmi lipsea și inspirația necesară.

Sunt în grădină, plantez lavandă și mă gandesc la un model frumos de rochie, vaporoasă, în culori pastelate, în care tu vei crea amintiri fericite, iar pe fundal se aud ritmuri de bossa nova.

Restul este poveste.

Photo credit: Ioana Bica