"Memoria este gazda tuturor blocajelor emoționale".

Lina D. Toma este o ființă…ei bine, specială.

A predat limbile străine într-un mod cu totul nou, folosind design cognitiv, latura emoțională și rescrierea memoriei emoționale. Inedit, nu? Tipul de profesor nou, modern, inovativ pe care mi l-aș dori și pentru gemenii noștri.

I-a dat o șansă României, apoi și-a luat pașaportul și a plecat din Lerești, satul natal, când a simțit că i se ruginesc aripile de la ploaia grijilor și a unui sistem care nu se poate urni și de la tunetele unei lipse de speranță zgomotoase de-a dreptul.

Consideră că acum este în straie de sărbătoare, după ce ultimul an a ciufulit-o bine.
       

                             Trucul meu este simplu: înlătură barierele emoționale și lasă viața să curgă.

 

Sapă tot mai mult în ea și crede că latura emoțional este cea care deschide porțile succesului.

Am descusut-o pe Lină, pentru că eu știu că ea cercetează enorm despre subtilitățile cognitive și emoționale, dar mai ales de frânele, nu de mână, ci de suflet și de minte pe care ni le tot punem.

 

1. Înainte erai pasionată de design cognitiv ca principială abordare a activității tale. Acum?

Am creat proiectul Design Cognitiv din dorința de a preda și de a învăța limbi străine într-o manieră trainică și plăcută.

Neuroplasticitatea, sau abilitatea creierului de a se modifica pe tot parcursul vieții, a fost ideea după care am creat toate uneltele didactice pe care le-am folosit în atelierele mele.
Am susținut cu tărie că oricine, dacă se antrenează corespunzător, poate învăța o limbă străină.
Cred acest lucru în continuare, însă ce am observat lucrând cu zeci de oameni este că latura cognitivă (procesul de înțelegere și stocare al informației) nu este protagonista procesului de învățare temeinică.
Latura emoțională este cheia care deschide ,,ușa” atât la nivel metaforic, cât și sinaptic.
Dacă în biografia învățăcelului există credințe toxice, de obicei dobândite în perioada copilăriei, legate de abilitatea acestuia de a învăța o limbă străină, orice efort este în zadar.
Așa se face că am început să fiu din ce în ce mai interesată de acest aspect și am trecut de la design-ul cognitiv la rescrierea memoriei emoționale.

Cu alte cuvinte, în loc să desenez hărți pentru viitoare comori, acum le caut pe cele care sunt ascunse în hărțile trecutului. Am schimbat direcția, dar nu și intenția.
Memoria este gazda tuturor blocajelor emoționale. În ea găsim logica ascunsă care condiționează performanța cognitivă. Și nu numai.
În prezent, sunt ferm convinsă că, odată ce blocajele sunt identificate și dizolvate, poți învăța o limbă străină în orice context și folosindu-te chiar și de uneltele cele mai banale.
Desigur, disciplina și buna organizare sunt esențiale.

Miracolele lingvistice nu există, dar nici nu avem nevoie de ele, căci din momentul în care ,,frâna de mână” nu mai e trasă, totul începe să curgă.


2. Ce mai face Lina Toma?

Mă pregătesc să închei un an sabatic, un an în care am fost propriul meu cobai. Mi-am explorat emoțiile în contexte extreme și am înțeles o sumedenie de chestiuni esențiale despre rolul memoriei.
Am decis să las în spate predarea limbilor și să inițiez un drum nou.
Introspecția ghidată, descoperirea logicii emoționale și rescrierea memoriei sunt noile mele ,,jucării”.
Cred în ele cu fiecare celulă a corpului meu, căci m-au ajutat să închei cu bucurie și optimism o perioadă extrem de grea.

3. Cum te-au schimbat ultimii ani, cu provocările incluse?

Cred că atunci când îți dorești cu adevărat să înțelegi rostul lucrurilor, schimbarea chiar este singura constantă.
Explorarea interioară a început acum aproximativ opt ani, și de atunci simt că transformarea mea a fost una exponențială.
O să folosesc o analogie, deloc elegantă, pentru a descrie procesul meu personal: atunci când ți se spune că firesc este să mergi în patru labe, și la un moment dat descoperi că tu de fapt ești un biped fără pene, cum spunea bunul Platon, tranziția către verticalitate e a naibii de dureroasă. Dar merită tot efortul, căci este un efort pentru normalitate.


 

4. Mi-ai spus că te-ai transformat. În ce straie ești acum?

Sunt cu singuranță mai înțeleaptă.
O să mai fac o glumiță: cred că acum îmi merit sapiens-ul din homo sapiens. 🙂
Lăsând gluma la o parte, acesta cred că e și scopul transformării. Să devenim mai înțelepți. Suficient de înțelepți încât să înțelegem că mijlocul pentru a atinge această stare nu este întotdeauna cel anticipat.
Viața în ultimul an m-a ,,ciufulit” bine, dar acum înțeleg că intenția ei a fost să-mi arăte că întotdeauna e loc de o ,,coafură” mai potrivită.
Nu cred că e întâmplător că în ultimele săptămâni chiar mă văd mai frumoasă. 🙂
Așadar, straie de sărbătoare. În fiecare zi. Mai ales în interior.

5. Cum ne salvăm de noi (temeri, frici, autosabotaj?)

Înainte de ,,cum”, cred că mai important este să fim conștienți de faptul că salvarea chiar este posibilă. Dar nu e floare la ureche. Necesită seriozitate și o voință uriașă de a-ți privi dedesubturile emoționale.
Orice frică pe care o manifestăm are o cauză coerentă pe care o găsim întotdeauna în trecut.
Nu suntem victime ale unui trecut bătut în cui. Acesta poate fi modificat.
Te salvezi când înțelegi asta, îți sufleci mânecile și te pui la treabă.

6. Ce leacuri ai găsit pentru procrastinare?

Depinde de care este cauza procrastinării sau a amânării.
Uneori, amânăm pentru că ceea ce vrem să facem nu ne place. Soluția: sinceritate, asumare și curaj.
Alteori, pentru că nu știm cum să abordăm situația. Soluția: cere ajutor.
Un alt motiv este motivat de logica noastră emoțională ascunsă: amânarea ne aduce un beneficiu. Există o informație dobândită în trecut care o justifică. Descoperă logica din spate și rescrie-o.

7. Trucuri pentru stăpânit arta trăitului frumos?

Cred că traiul frumos și de calitate este o consecință, un rezultat.
Trucul meu este simplu: înlătură barierele emoționale și lasă viața să curgă.
Iisus, în Evanghelia după Toma, a spus următoarele vorbe: ,,Cel ce caută să caute mereu, până va găsi, și când va găsi, va fi uimit, se va minuna și va stăpâni în toate.”