Mihaela Coman (Designer de bijuterie narativă): Lucrez cel mai bine când am un proiect clar, pe care l-am documentat!

Al doilea interviu al campaniei Artiștii merită văzuți suprinde povestea bijuteriilor Mihaelei Coman. Bijuteriile ei sunt sculpturale și figurative, inspirate de cărți, oameni și locuri.

Mihaela Coman este un designer de bijuterie narativă cu un background captivant în marketingul cultural. A absolvit masterul MA Jewellery al facultății School of Craft and Design la University for the Creative Arts în Farnham, UK, unde a și avut primul său studio.

Mihaela a devenit fascinată de libertatea de expresie pe care o oferă bijuteria contemporană după ce a urmat  modulele de cursuri intensive ale Institutului de Arta și Design Assamblage din București. Încă învață și este într-o continuă căutare a subiectelor și a vocii potrivite. Materialele pe care le folosește sunt subordonate ideii pe care vrea s-o transmită, de la rășină la pietre semiprețioase, de la cupru la argint și aur, de la rășină la beton. Rareori face două piese la fel, are prea multe idei și prea puțin timp. Fiecare bijuterie este unicat si executată manual, de cele mai multe ori cu unelte convenționale, ceea ce imprimă un aer primitiv, pe care îl cultivă în majoritatea colecțiilor sale.

De la prima sa colecție, Mantaua lui Gogol, continuând cu Povara trecutului, a surprins prin temele alese și execuție.

Faza a doua a campaniei Artiștii merită văzuți vine cu o dimensiune internațională, cu o multi-perspectivă asupra scenei contemporane vizuale și de design de obiect, cu o corelare necesară între artă-business-marketing. Campania este realizată în parteneriat Galateca și Kreatoria.ro

Primul interviu al campaniei, realizat cu Cristina Cerga, co-fondator WOOBA, câștigător la Imperiul Leilor, îl poți citi aici.

 

Atelierul te confiscă, dar, odată ieșit din lucrare, trebuie să comunici, să povestești, să dezbați, să cauți calea către publicul tău. Mihaela Coman

Childhood Memory Ring, The burden of the past

1. Să ne imaginăm că viața ta și tot ce ai creat până acum este transpus într-o singură lucrare. Ce titlu ar purta și cum ar arăta? 

Dac-ar fi o lucrare, viața mea ar arăta ca un colaj de-al lui Ion Bîrlădeanu, poate mai puțin grotesc dar la fel de aiuritor și s-ar numi Neliniște. Păi să vedem: comunism, bibliotecă, citit compulsiv, mate-fizică, inginerie, utilaj petrolier, rafinărie, libertate, copywriter, publicitate, PR, marketing, CSR, multinaționale, Humanitas, Assamblage, University for the Creative Arts, UK, design de bijuterie. Cam ăsta ar fi, pe scurt, materialul pentru colaj.

Silver Brooch, Childhood memory

2. Din punctul tău de vedere, ce înseamnă un CREATIVE ICON (ca simbol) în ceea ce privește domeniul artei?

Artiștii la care te-nchini, care au ceva de spus, nu? Nu știu așa multe lucruri despre artă, dar sunt destui artiști, și-n spațiul nostru și aiurea, la care merită să căscăm gura. În domeniul meu, bijuteria contemporană, care nu știu dacă e chiar al artei, se tot discută de câteva decenii despre asta și părerile sunt încă împărțite, designerii de bijuterie iconici sunt cei care deschid drumuri, cei care deși au o tehnică impecabilă nu au devenit sclavii ei, sunt liberi, au curaj, au ceva de spus și o fac. Nu se opresc din căutare, surprind mereu cu lucrări inovatoare.

Worker bag

3. Când creezi cel mai bine și care sunt ritualurile de creativitate pe care le urmezi?

Lucrez cel mai bine când am un proiect clar, pe care l-am documentat, când am pregătit schițele și am materialele la îndemână. Dacă intru dimineața în atelier, nu mai ies până noaptea, mă-nghite cu totul.

Queueing people, brooch

4. Arta în pandemie. Care sunt lucrările de referință create și expuse în 2020 și ce urmează în 2021?

În 2019 am teminat masterul de bijuterie la University for the Creative Art, iar 2020 urma să fie anul meu, fusesem deja selectată pentru târguri și expoziții, abia le așteptam pe cele de la Londra și Munchen, dar nici n-a început bine anul c-au început să se anuleze toate, una cîte una. Surpriza grozavă a venit de la Assamblage, școala de bijuterie contemporană care mi-a schimbat mie viața (și a încă alte cîteva sute de absolvenți de fapt), care a făcut un efortul nesperat de a organiza prima ediție a Romanian Jewellery Week. Am participat cu proiectul meu de master, Povara trecutului (The Burden of the Past), o colecție de bijuterie narativă despre viața de zi cu zi din timpul comunismului, așa cum mi-o amintesc și cum apare în documentele pe care le-am studiat pentru proiectul meu.

5. Cum monetizezi arta? Iată o întrebare din partea celor care se ascund sub frica: din creație nu poți trăi?! Cât mai este artă și cât marketing acum?

Sunt o mulțime de întrebări aici, dar răspunsul e unul singur de fapt, e un mod de viață în care trebuie să-ți găsești echilibrul. În primul rând, nu trebuie să trăiești izolat, dimpotrivă. Atelierul te confiscă, dar, odată ieșit din lucrare, trebuie să comunici, să povestești, să dezbați, să cauți calea către publicul tău. N-o să facă nimeni asta în locul tău. Din păcate la noi sunt puține galerii și și mai puține muzee interesate de bijuterie. Galeria Galateca a fost deschisă pentru comunitatea Assamblage și asta contează enorm pentru noi.

6. Cât de important este ca artistul să-și îmblânzească fricile, emoțiile, grijile și să aducă în opera sa o energie creatoare plăcută?

Aș zice că mai bine să nu îmblânzească nimic, să folosească tot combustibilul, să ardă tot, să lucreze cu el. Artistul nu duce lipsă de energie, asta-i și problema lui.

The burden of the past, people queuing for food bracelet, copper and brass, side

7. Dacă ar fi să realizezi un top de 3 lucruri pe care trebuie să le puncteze un artist pentru a deveni un ICON pe nișa lui, care ar fi?

Să-și vadă de-ale lui, să învețe tot timpul și să nu se oprească.

 

 

S-ar putea să-ți placă și

Comentarii

Inscrie-te la Newsletter

kreatoria

Cele mai citite articole