Ofelia Cozma: Poți face ca și lucrurile triste să fie abordate cu grație și spirit!

 

Lumea această din social media e o lume mică, atât de mică mai ales, când pasiunile comune țes fire invizibile care duc la oameni de care capeți drag instant și apoi îi urmărești pentru că aduc ceva în plus news feed-ului tău.
Invitata mea de astăzi este de-o eleganță a vremurilor de altădată și de o modernitate a celor de acum.
Ofelia Cozma. Este un om fin, cu o istorie de film pe care o povestește cu grația omului trecut prin provocări care nu lasă riduri pe suflet.
Confidență: îmi place să caut compania oamenilor valoroși înțelepți și la vârsta din buletin, oameni care au realizări, care au trăit plin viața și care mustesc de întâmplări reale care fac să-ți înșire în fata ochilor ecrane ca de cinema. Oameni din care reiese excelența prin tocmai felul în care trăiesc viața: din casa lor cu obiecte cu poveste, din felul în care se îmbracă, din felul în care vorbesc, din conexiunile pe care le au. Oamenii povești. Așa este și Ofelia și citind acest dialog excelent cu ea, îți vei da seama că nu am exagerat. Locuiește în Iași, dar în ea locuiește lumea.
Scrie pe www.askofelia.ro despre o lume cu rafinament.


#altfeldeinterviu, #altfeldeintrebari

1.Ofelia, dacă ar fi să realizezi un autoportret în cuvinte, cum ar fi? Cine este Ofelia?

Ofelia este un om cam așa: Bun. Serios. Ludic. De cuvânt. Principial. În ciuda aparențelor, un om timid
Un bun prieten.
Dacă aș fi altcineva, mi-ar plăcea să fiu prietenă cu Ofelia. Nefiind, râmăn prietena ei cea mai bună, ceea ce nu am fost întotdeauna.

 

2. Despre ce proiecte ai vrea să vorbești și să le știe țara toată?

Mai toate isprăvile mele personale au avut ca motor un gest spontan, un „what if?” urmat de un „why not?”. La fel și campania #ÎMPREUNĂ. Înfiripată din dorința de a ajuta folosind singurul capital pe care îl aveam - încrederea oamenilor în sistemul meu de valori și entuziasmul - am pornit prin a aduna alimentele neperisabile pe care le aveam în casă, după care am mers și la câțiva vecini și am sunat câțiva prieteni, continuând cu cerut ajutor pe FB. Iar oamenii au venit și au donat.

Când am zis că am încheiat, mi-am cumpărat niște bujori. Mulți bujori, cât să ofer și vecinilor și să am și eu casa plină. Și, în timp ce îi așezam în vaze, mi-a venit un alt „what if?”, pe care l-am denumit #MAREAÎMBUJORARE ; i-am licitat virtual, ceea ce a fost atât de simpatic și de vesel, încât succesul a fost realmente răsunător. Iar eu am confecționat fiecărui cumpărător un semn de carte personalizat, care a fost atașat, pentru poza simbolică, fiecărui Bujor-cel-Bun. Și am făcut poze cu bujorii și cu semnele de carte, până când am confecționat o inimă din petalele scuturate și o floare-evantai din semnele cu numele donatorilor. În săptămâna ce-a urmat, am băut cafea, virtual, cu fiecare donator care mi-a plătit simbolic cafeaua, intitulată #CAFELIACUOFELIA.
Cred cu tărie că poți face ca și lucrurile triste și grave să fie abordate cu grație și spirit. Iar, atunci când ai un obiectiv nobil, să micșorezi măcar puțin niște nevoi, floarea ta să ajute un copil sau un bătrân sărac să nu se culce flămând, o mamă să nu mai pună apă în biberon, în loc de lapte, aproape orice este acceptat și permis.
Ce aș vrea să se știe este, ceea ce spun mereu: atunci când vrei un sfat și crezi că îl am, Ask Ofelia. Și www.askofelia.ro și @ofelia.ofelicial
S-ar putea ca, din asta, să avem fiecare de învățat și, în final, de câștigat.

3. Se „poartă în ultimul timp” ideea de a raporta experiența la cifre... dacă ai trece tot ce ai făcut printr-un tub al cifrelor... cum ai răspunde la întrebarea: ce ai făcut în ultimii 20 de ani?

Am locuit în Kuwait din 1994, așadar anul 2000 m-a prins tot acolo, cu vârsta pe care mi-am iubit-o cel mai mult; atunci am fost cel mai bine cu mine, la 40 de ani. Am lucrat la beauty salon. Ne-am cumpărat primul nostru apartament. Am avut cancer. M-am operat, tratat, vindecat. Am făcut tratamente cosmetice și masaj home service la familia regală din Kuwait și la persoane din anturajul lor. Ne-am mai mutat și acolo, cu cățel sau cu pisică, depinde ce aveam în casă. Am lucrat la The British School of Kuwait, crescând de la Teacher Assistant la profesor de Design &Technology pentru elevii de la Clasa Pregătitoare până la Clasa a V-a.

Am avut grijă de soțul meu, care a făcut dializă. Atunci când inima lui n-a mai putut și s-a oprit, l-am adus lângă părinții lui, la cimitir la Iași. M-am mutat în alt apartament, în care nu aveam amintiri împreună. După încă un an la BSK, în 2013 m-am întors de tot în țară, împreună cu motanul Aki (care nu mai e nici el). Am lucrat la trei școli particulare, activități extra-curriculare, deoarece obiectul meu de predare nu este materie curriculară, ci de after-school.


De doi ani m-am retras din activitatea didactică, dar am rămas activă social, întâlnindu-mă cu studenții jurnaliști, cu cei mediciniști, cu liceeni , cu mame ale unor copii cu autism, cu mulți alți oameni de diferite vârste, însă aproape toți, mult mai tineri decât mine. De câteva ori am fost invitată la diferite emisiuni educative, sociale și de lifestyle la radio și la televiziuni locale. Sunt un antreprenor social, povestitor, sfătuitor și educator de stil, cum îmi place mie să spun (si am scris și pe semnele de carte care îmi tin loc de cărți de vizită). Scriu pe blog, sunt prezentă pe social media.

4. Ce nu ai spus niciodată despre tine, Ofelia, și ai vrea să se știe?

Nu știu dacă e ceva ce nu am spus, însă e ceva ce vreau să se știe despre mine: ceea ce mă ține vie, activă, funcțională, este sentimentul că sunt utilă comunității. Am nevoie de oameni care să mă solicite în mentorat. De proiecte în care să activez, cu competențele și cu experiența mea de viață. Antreprenorul social nu produce un profit cuantificat în bani, dar, în ansamblu, el aduce plus-valoare socială.

 

5. Dar despre #askofelia?

Ask Ofelia și Ofelia Cozma nu sunt diferite. Cred că ăsta și este generatorul așa-zisului meu succes: coerența. Ofelia se comportă la fel și atunci când este privită și când este acasă, și online și offline. Are un stil de a fi și de a trăi care îi este firesc și îi vine bine, devenindu-i a doua natură. Clasică și eclectică, este așa în toate componentele vieții, de la rutina activităților zilnice, la obiectele cu care se înconjoară și la lucrurile pe care le poartă.
Despre Ofelia, scrie Ofelia din offline, pe blog și dă share și AskOfelia.

6. Defectul care te ajută cel mai tare să creezi?

Nesiguranța. M-a ajutat să nu stagnez, să îmi sucesc creierul și să suplinesc uneori lipsa logisticii, alteori a resurselor materiale sau a unor cunoștințe.

7. Dar calitatea care îți stă frână la manifestarea inspirației?

Rigoarea. Uneori îmi pune frână, fiindcă buchisesc totul cu cerbicie și uneori trece momentul.

 

8. Ce i-ai spune unui Creator în blocaj?

Decât ceva forțat, mai bine mai încolo.

9. Dacă ai scrie un Scurt Tratat de Imaginație cum l-ai începe?

Îmaginează-ți viața ca un labirint. Mereu trebuie să-ți pui întrebări și să alegi varianta care te scoate la lumină. Ideal ar fi să alegi fără să ajungi să te lovești de pereți sau de ușile ferecate.

10. Ai ritualuri de creativitate? Dacă da, care sunt?

Nu am ritualuri. De la o vreme însă, îmi permit luxul câtorva tabieturi. Cele mai faine lucruri mi-au reușit spontan, însă de fiecare dată au fost asistate de entuziasmul și de aproape inconștiența „what if-ului”.

11.Care sunt oamenii pe care îi apreciezi cel mai mult, creativ vorbind, din lumea întreagă? (și cu care relaționezi).

Deși nu mă consider un om erudit, fiind mai degrabă un învățăcel autodidact, am fost întotdeauna înstinctiv atrasă de frumos și de inedit, ca fluturele de lumină. Și, când spun frumos și inedit, nici măcar nu pot delimita, fiindcă este ca un panaș. Sunt acolo toți oamenii care au gândit un roman, un cercel, un scaun, un tablou, un cântec, o cafea, un poem, o statuetă, un parfum, o prăjitură, o maramă, un film, orice creație care îmi produce o emoție, fie ea lacrimă ori zâmbet.

 

12. Cum monetizezi artistul? Iată o întrebare din partea celor care se ascund sub frica: din creație nu poți trăi!?!

În mod paradoxal, nu știu dacă mă pot considera un om creativ, în sensul semantic al cuvântului. M-aș încadra mai curând în rândul moderaților, asta fiind și latura mea „clasică”. Un clasic boem, cu o masivă componentă eclectică. Am puseuri de creativitate, cel mai adesea generate de lipsuri și de un soi de disperare. Deși nu am un talent anume, compensez cu o dorință aproape inexplicabilă, pentru unii, de a face bine. Întrebarea venind în perioada asta în care realitatea ni s-a strâmbat, în care activitățile creative sunt cele mai lovite, mi-e greu să raspund cum se poate trăi doar din creativitate. Este în natura umană ca, în perioade de criză, oamenii să-și activeze sistemele de siguranță și de supraviețuire. În multe din acestea, arta, cultura, creația artistică în ansamblu sunt mai la periferie, dacă nu pe dinafară. Să nu uităm că, după război, femeile își desenau dunga ciorapului pe spatele gambei, cu creionul dermatograf. Și s-au fabricat din nou ciorapi de mătase. Vreau să spun că eu am credința, așadar, că nimic nu ne oprește de la nevoia de frumos.
Sper doar să nu dureze prea mult până atunci.

13. Semnatura ta creativă stă în… (completează, te rog)

Semnul de carte pe care scrie cu ce mă ocup: Educator de Stil, Sfătuitor, Povestitor
Și blogul www.askofelia.ro, cu pagina Ask Ofelia și @ofelia.ofelicial

 

S-ar putea să-ți placă și

Comentarii

Inscrie-te la Newsletter

kreatoria

Cele mai citite articole