Julia Saleno: “Iubirea este totul și nimic nu există fără iubire!”


Ce simți când ești pe scenă?

Este ca și când te-ar fi ales Dumnezeu să-i fii apostol. Ți-a dat posibilitatea să le vorbești prin glas cântat oamenilor adunați să te asculte, despre iubire, prietenie, bine, frumos… Sau cel puțin eu așa cred că ar trebui să procedeze cei înzestrați cu har. Să înțeleagă că iubirea este totul și nimic nu există fără iubire!
Este ceva magic, o ieșire din trup, o plutire… În care ai șansa să dai energie maselor și chiar să schimbi fluxul energetic sau să-l transformi dintr-unul negativ sau neutru, într-unul pozitiv, alcalin.

Ce e diferit între "scena vieții"" și scena de spectacol?

În spectacolul vieții nu cunoști deznodământul…
Ești actor în ambele, în spectacolul vieții nu cunoști regia, ci doar poți să o intuiești, în scena de spectacol vii cu lecțiile făcute și cunoști regia… În ambele există imprevizibil.
Dacă te referi la spectacolul cotidian,  acesta se prelinge ca și un izvor, dacă nu-l otrăvești cu ură și răutate.

Cât la sută muncă, talent și șansă "trebuie" pentru succes?

Sunt talente peste talente, genii se nasc în fiecare zi. Am întâlnit oameni peste oameni. Depinde ce înțelegi prin succes. Dacă prin succes înțelegi faimă, munca și talentul nu ajung. Da, șansa, ceea ce îți este hărăzit, are rolul major. Am văzut celebrități care nu au talent la fel de mare ca alții mai puțin celebri, am văzut vedete care nu au depus eforturi spectaculoase să ajungă în linia întâi. Însă atunci când șansa îți surâde, oricum ai fi, ai arăta, oriunde te-ai afla, înseamnă că tu ai steaua. Nu toți ne naștem cu o stea.

Dacă succesul pentru tine înseamnă să trăiești asa cum îți dorești, poate nu neapărat să fii celebru, ci să fii sănătos, să fie pace, să fii iubit, să ai o familie frumoasă și unită, cred că te poți numi mai de succes decât aceia din linia 1, care poate sunt mai nefericiți decât ești tu acum.
Succesul cel mai mare cred eu că este să ajungi să fii împăcat cu tine, cu ființele și lucrurile minunate care te înconjoară, să te poți bucura de ele în armonie în această călătorie a vieții.

Ce i-ai spune unui tânăr talentat care încă nu a cunoscut gustul succesului și care din dezamăgire ar vrea să renunțe... poate, chiar cu un pas înainte de reușită?

Nu există lan fără uscături și nici cale fără spini. Iar trandafirii, superbele flori înspinate, se aseamănă cu drumul spre succes. Știi ce mi-a scris profesoara mea de canto când aveam 14 ani ca dedicație?
“Succes pe drumul spinos al muzicii!”  atunci m-am gândit: “Ce urât!” Acum, înțeleg că femeia era sinceră.
Ca să fii solist și să apari în fața a mii și chiar milioane de oameni, trebuie să fii puternic emoțional, stabil. Cei puternici nu renunță.
Apa își caută mereu albia, așa tu trebuie să îți cauți locul potrivit și meseria potrivită. Dacă ai “stage fright” (teama de scenă), nu te obosi degeaba, pentru că pierzi timpul care nu se mai întoarce.

Julia, ce părere ai, dorințele se îndeplinesc în viață?

A-ți dori nu este de ajuns. De multe ori ne dorim lucruri care se dovedesc a nu fi potrivite pentru noi. Greșeala majoră este să te încăpățânezi și să forțezi lucrurile într-o direcție. Tata m-a învățat să nu fug niciodată după căruța care nu mă ia. Și de câte ori am făcut altfel, a ieșit prost…
Consider că ceea ce îți este dat de sus trebuie luat ca atare. Fiecare avem de învățat o lecție de viață.
După 22 de ani am început să înțeleg acest fapt și au existat o serie de experiențe care m-au ajutat în acest sens.
Da, sigur, dorințele care coincid cu drumul pe care suntem lăsați să-l parcurgem în această viață, se îndeplinesc. Viața este ca și un copac cu ramuri. În esență nu ar trebui să încerci să-i modifici structura. Ne-a fost lăsat totuși liberul arbitru… Acesta este punctul sensibil în care suntem expuși greșelilor, iar riscul cel mai mare este să se ofilească… Deci încăpățânându-te pe un drum greșit, poți să-ți distrugi viitorul sau să-l curmi într-un mod brusc. Probabil ai să te întrebi cum recunoști drumul pe care trebuie să-l alegi. Am să-ți dau un scurt exemplu. Soțul meu își dorea să-și viziteze tatăl. Ne-am trezit dimineața, pregătiți de plecare… Însă fiecare ne-am povestit celuilalt ceea ce visasem și era clar faptul că ceva rău urma să se întâmple. Totuși am pornit la drum, pentru că dorința a fost mai puternică decât rațiunea… Cum era de așteptat, am avut numai greutăți în acea zi. De ce? Pentru că în acest caz nu am ținut cont de semnele primite. Adică, dacă tu vei bate la o ușă de una, două, trei, zece ori, o sută de ori și nu vei înțelege că poate acea ușă nu trebuie să ți se deschidă, vei avea de suferit. Iar dacă vei sparge acea ușă, vei descoperi probabil că dincolo de ea nu se află ceea ce cautai, ceea ce iți doreai cu adevărat…
Una dintre dorințele pe care le-am avut în viață a fost să mă căsătoresc cu un tenor, pentru că iubesc această voce superbă. Și da, așa cum știi, dorința mi s-a împlinit. Însă eu nu a trebuit să fac nimic deosebit în acest sens. Destinul ne-a condus. Trebuia să-mi întâlnesc viitorul soț, când aveam 18 ani, pe scenă, într-un spectacol… dar nu a fost să fie atunci, din cauza unor împrejurări despre care vom povesti altădată. La 22 ani am fost din nou distribuiți într-un spectacol împreună, iar de această dată a fost pentru totdeauna. Pentru că tot ceea ce îți este predestinat, indiferent dacă îți dorești sau nu, mai devreme sau mai târziu se va concretiza. Trebuie să iei fiecare experiență ca și o lecție de viață, să înveți din ea, să evoluezi spiritual.

Cum îți faci ziua frumoasă? Ai un ritual de fericire?

Orice zi este frumoasă atât timp cât există de la Dumnezeu. Gândește-te că alții nu o mai apucă. Mă bucur că exist, mă bucur de soare, de ploaie, de zăpadă, de căldură, de frig…
Mă bucur că e pace, că nu a erupt vreun vulcan ca să nu mai pot zbura înapoi acasă, să-i revăd pe cei dragi, că nu am intrat în era glaciară să dispărem ca și alte specii umanoide. Așa cum poate ai aflat deja, în țara noastră s-au descoperit schelete umanoide înalte de 5 metri.
Mă bucur că am familia lângă mine. Că am ce bea și ce mânca. Restul sunt fițe.
Nu îmi doresc mult. Ceea ce am primit de la viață nu a fost pentru că am cerut sau pentru că mi-am dorit neapărat. Ci poate, pentru că din ceea ce am avut am dăruit, nu neapărat material, ci spiritual, sentimental.
Când dăruiești, primești.
Nu există un ritual anume… Beau zilnic dimineața cel puțin jumătate de litru de apă. Mănânc fructe după o jumătate de oră și iau micul dejun după încă o jumătate de oră. Mă trezesc din timp. De câte ori apuc fac sport. Iubesc tenisul, înotul și să mă plimb cu caiacul.
Îmi place să gătesc după rețetele mele, cât mai natural și văd bucuria de pe chipul celor dragi când consumă ceea ce le-am pregătit cu drag.
Nu-mi plac cuvintele grele. Acestea afectează molecula, ne distrug. O atmosferă plăcută ne ajută să depășim greutățile inerente care mai apar și care nu țin de noi. Schimbarea vine din interior, din noi. Nu aștepta să se schimbe ceilalți. Schimbă-ți percepția asupra a ceea ce ești și ceea ce ai. Ești minunat și ești fericit pentru că ești aici, acum. Pentru că te bucuri de soare, de nori, de o floare, de iubire.

Când nu-ți iese un proiect, cum te repliezi și cum îți menții starea de bine pentru a te focusa pe următorul mare proiect?

Când nu îmi iese un proiect o iau ca atare, nu disper, o iau ca o lecție. Este ceva care s-a întâmplat doar ca să evoluez, să înțeleg unde am greșit, ca să nu repet. Fiecare experiență este unică și irepetabilă. Așa că întâmpin cu seninătate fiecare nou proiect.

Călătorești în toată lumea, ce părere au ceilalți, europeni sau americani, despre talent și creativitate? Cum se raportează la aceste noțiuni?

Latinii spuneau “de gustibus et coloribus non disputandum est”, adica “Gusturile și culorile nu se discută.”
Talentul ar trebui să fie ceva unanim recunoscut. Însă lucrurile nu stau întotdeauna așa. Asta pentru că natura umană este diferită. La fel și creativitatea. Mie de exemplu, îmi plac anumite picturi, iar altele în special cele moderne, nu, chiar dacă le întâlnesc în mari expoziții, nu mă conving pentru că sunt reci, fără formă reală și deci fără însuflețire. Iubesc tablourile simple, cu chipuri umane și peisaje, natura, flori, încăperi… Există mulți alții însă care îndrăgesc abstractul, atât în pictură, cât și în muzică.
Fiecare ființă are modul ei de a se raporta la “valoare”, unii apreciativ, alții depreciativ, alții ingnorând.
În ziua de azi pentru a expune un talent sau o creație îți trebuie susținere financiară, pe lângă noroc.

Ce carte ți-a mers direct la suflet și te-a ajutat să progresezi?

Sunt mai multe cărți. Nu poți progresa cu o carte sau cu o experiență izolată.
În liceu am fost marcată de romanul  lui Camil Petrescu “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Viața este o provocare. Sunt tragedii mult mai mari decât cea personală. Uită-te în jur. Compară-te, pentru că te va ajuta. Privește și gândește-te la cei din zonele defavorizate ale lumii. Sunt războaie mai mari decât cel personal! Ce e că te-a părăsit iubitul sau iubita? Nimic în comparație cu ceea ce se întâmplă în același moment în alte locuri. Sunt oameni uciși, alții sunt terorizați în lagăre, da, acum, când tu poate citești și te gândești că ești tare nefericit. Eu aș trimite toți sinucigașii în acele zone ca și o corecție, ca să vadă că nu faptul că ți-a înșelat “x” așteptările este o tragedie precum consideră unii, deoarece există situații mai crunte, mai dureroase pe panoul existențial. I-aș duce pe acești ignoranți în Coreea de Nord, în Africa, în alte zone unde sunt oameni necăjiți. Am o prietenă în Los Angeles care are grijă de femeile mutilate sexual în zonele cu tradiții barbare. Ți-ar fi plăcut să te fii născut acolo? Nu esti mulțumit de România? Desigur, poate crezi că există și mai bine, dar nu uita că se poate și mai rău. Iar uneori ce ți se pare bine pentru unii, poate fi rău pentru tine. Așa că nu uita să te compari nu doar cu cei mai cei, ci cu acei vai de ei, pe care-i vezi la colțul străzii când mergi la școală, la servici. Tu știi că ai unde te întoarce, poate și la cine, așa că ești fericit. Însă dacă nu înțelegi să apreciezi ceea ce ai, ceea ce ți s-a dat și nu respecți valorile fundamentale, riști să primești o lecție de corecție. Vezi cazul “Ion” de Rebreanu, care știm cum a sfârșit-o.                                                                                             
În prezent citesc mult pe tema nutriției și a apei. Sunt interesată de un mod de hidratare și alimentație cât mai natural și sănătos. Lecturez toate notățile legate de apa alkalină sau apa vieții.  Caut secretul tinereții fără bătrânețe, dacă tot vorbim de scrieri care m-au marcat…

Primul cuplu de pop opera din lume: tenorul Romeo Saleno și soprana Julia Saleno. Cum este să performezi alături de soțul tău?
Este ca și când am ieși din trup și am coexista spiritual. E o altfel de iubire. Ne auzim doar vocea, pe care trebuie să o controlăm. Este ca și o călătorie astrală. Este un sentiment unic, o abilitate de a-ți deschide tuturor porțile sufletului prin glas, într-un mod pe care nu l-ai putea face întâmplător sau oricum în viața cotidiană. Este o vibrație puternică. Este dăruire totală a sinelui, aproape de abandon. Adică îți dăruiești tuturor (buni sau răi), sinele, în mod hristic. După fiecare concert nu putem adormi decât spre dimineață. Povestim, ne împărtășim senzațiile, ne analizăm spre a evolua. Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit acest har și șansa de a păși alături pe același drum. Împreună suntem nu doar un binom vocal, ci și unul spiritual. Vocea fără sentiment pierde vibrația esențiala, care vine întotdeauna din iubire.
Nimic  fără Dumnezeu, nimic fără iubire.

Mai multe despre Julia, realizările ei și ale soțului ei aici

 

S-ar putea să-ți placă și

Comentarii

Inscrie-te la Newsletter

kreatoria

Cele mai citite articole