Iohanna Purdea, expert în comunicare: Mă fascinează oamenii care investesc forță și pasiune în ideile lor și le fac să prindă viață.

credit photo: Mihnea Ciulei


Ea este Iohanna Purdea. Protagonista interviului de astăzi. De ce vă prezentăm acest om cu o mare experiență în media-a lucrat la Jurnalul Național timp de 4 ani- și comunicare (The Practice, 121 Comunitatea femeilor senzaționale, Quartz Media Production)? Pentru că de fiecare dată a adus în proiectele pe care le-a coordonat cu talent un plus: o atitudine optimistă, de încredere și de omenie. Și proiectele ies altfel: bine și cu plăcere.
Iohanna este și soție și mamă și așa cum spune ea este îndrăgostită de frumos, de natură, de oameni extraordinari, de suflete nobile. 

 

1. Iohanna, te rog să ne inviți în burgul tău: Johannasburg, blogul tău senin despre părinți și copii și oameni extraordinari. Cum se vedea lumea prin lentilele scrisului tău?

Din Johnnasburg.ro, lumea se vede frumos, printr-o lumină caldă și optimistă. Îmi place să scriu despre oameni deosebiți, care, prin ceea ce fac, reușesc să schimbe lucrurile în jurul lor, să le înfrumusețeze și să le imprime ceva din magia minții lor, a felului lor de a fi. Mi-am propus să scriu despre oameni care au făcut din pasiunea ori din hobby-ul lor un mod de viață și care, prin ceea ce fac, sunt o inspirație și un model de urmat. De exemplu, unul dintre interviurile cele mai citite de pe blog, care îmi este și cel mai drag, este cel pe care mi l-a acordat Daniela Palade Teodorescu, care este redactor-șef al revistei Avantaje de aproape 20 de ani. Este o femeie extraordinară, un jurnalist foarte bun, un om deosebit, care își face meseria cu multă pasiune și care, de-a lungul timpului, a reușit să creeze un brand puternic și să facă din Avantaje cea mai iubită și apreciată revistă pentru femei din România.
Nu scriu numai despre oameni extraordinari, ci abordez și teme de parenting, scriu despre problemele cu care mă confrunt ca mamă sau pe care le întâlnesc sau le discut cu părinții din jurul meu. Citesc multe bloguri de parenting și cred că aici este o nișă largă, mulți părinți scriu din propria experiență, iar aceste informații și păreri sunt de folos tuturor celor care au copii. Chiar dacă aparent există multe site-uri și bloguri de parenting, important este ca fiecare să își aleagă ce citește și sursele să fie credibile și oneste. 

2. Poți să spui în câteva cuvinte,celor de acasă care ne citesc, care este misiunea blogului tău?

Blogul este încă tânăr și mai am mult de lucru pentru a-l crește, dar scriu cu plăcere, este hobby-ul meu. Doresc ca cei care pășesc în Johannasburg să întâlnească oameni luminoși, care fac ceea ce le place, cu și din pasiune, cu toată inima. Vreau să invit în paginile blogului profesioniști din diverse domenii, jurnaliști, psihologi, artiști sau poeți, dar și antreprenori, oameni care și-au construit o carieră cu multă pasiune și perseverență, precum și oameni care și-au schimbat viața și și-au transformat hobby-urile în afaceri și pun în ele o parte din sufletul lor.
Și părinții își vor găsi un loc bun de poposit în Johannasburg: scriu despre dilemele și problemele pe care le întâmpin eu, ca părinte și care cred că reprezintă subiecte de interes și pentru multe alte mame sau tați.

3. Care este tipologia omului care ți-e drag sau îți devine drag prin ceea ce face, construiește?

Mă fascinează oamenii care investesc forță și pasiune în ideile lor și le fac să prindă viață. Oamenii pe care îi admir sunt hotărâți, știu încotro merg, sunt optimiști și încrezători și, chiar dacă întâlnesc obstacole în calea lor, știu să le depășească. Învață din greutățile pe care viața li le scoate în cale, le integrează în sufletul lor și merg mai departe, luând din fiecare experiență stropul de înțelepciune care le-a fost oferit. Oamenii aceștia au o putere interioară de a-și urma visul, au o viziune căreia îi dau viață, reușesc să inspire și să adune în jurul lor alți oameni la fel ca ei, construind astfel lucruri admirabile.

credit photo:Mihnea Ciulei.

4. Ce îți propui din acest sezon?

Cum spuneam și mai înainte, blogul este încă la început și e nevoie să îl cresc, să îl fac cunoscut, iar asta o pot face prin conținut de calitate, articole frumoase și interviuri inspirante. Așadar, îmi propun să scriu cât mai mult și să intru în dialog cu oameni deosebiți pe care, prin natura meseriei mele, am ocazia să îi întâlnesc mereu ☺

5. Iohanna, tu esti un om cu mare experiență în zona comunicării, ai fost jurnalistă de calibru, acum un om de PR de calibru. Din atâția ani de dialog cu oamenii, ce concluzii ai tras? Așa, un top 5 idei. Ce vor oamenii? Cum poți sa te împrietenești cu ei? Cum poți să-i motivezi să facă o schimbare în bine?

Am avut privilegiul să lucrez timp de patru ani la Jurnalul Național, într-o perioadă foarte prolifică pentru ziar și în niște vremuri prospere pentru presa românească, în care se făcea jurnalism de calitate, la standarde înalte. Am învățat mult, am scris și am întâlnit oameni minunați, dar și oameni mai greu accesibili, mai închiși, fie prin firea lor, fie prin natura meseriei lor. Ca jurnalist, pot spune că oamenii au nevoie să fie ascultați. Nu auziți, ci ascultați. Când intri într-un dialog cu cineva, e nevoie să te deschizi tu primul, să fii sincer și dispus să asculți, să fii acolo pentru el, ca un potir curat, pregătit pentru a primi nu numai o poveste, ci o bucată din sufletul celui care se destăinuie. E nevoie să știi să asculți, pur și simplu. Nu doar cu urechile, ci cu inima.

Îmi amintesc că la un moment dat am lucrat pentru una din Edițiile de Colecție ale Jurnalului Național dedicată Revoluției din ’89. Atunci am făcut un interviu cu părinții unui tânăr ucis în acel decembrie pe străzile Bucureștiului. Mi-a fost destul de greu să stau cu ei câteva ore, să le ascult povestea pe care o spuneau pintre lacrimi, să privesc fotografiile înfățișându-l pe fiul lor, un tânăr nevinovat care pierise în floarea vârstei, fără niciun motiv... Mi-a fost greu să mă uit în ochii celor doi părinți a căror jale nu putea fi alinată nici atunci, după aproape 15 ani de când pierduseră tot ce aveau mai scump pe lume... Am înțeles atunci durerea lor, dar nu pe deplin. Acum o înțeleg mai bine, căci sunt și eu mamă și cred că pierderea unui copil este lucrul cel mai cumplit de pe lume...

Cum poți să îi motivezi pe oameni să facă o schimbare în bine? Cred că prin puterea exemplului și prin inspirație. Dacă nu poți fi tu însuți un exemplu destul de puternic, poți aduce oameni care sunt un exemplu prin ceea ce fac, prin modul cum gândesc sau cum pun în mișcare lucrurile și transformă comunitățile în care trăiesc. Am lucrat timp de 6 ani pentru cel mai important site de lifestyle feminin, primul de acest fel din România – 121.ro Comunitatea femeilor senzaționale – care astăzi s-a transformat într-o comunitatea puternică pe Facebook. Prin interviurile, emisiunile radio și întâlnirile realizate de Daniela Kammrath, fondatoarea comunității, am adus în fața publicului feminin oameni extraordinari, inspiraționali, de la sportivi de marcă ai României la actori, designeri, femei antreprenor, scriitori, oameni puternic implicați în viața civică, care au creat proiecte cu un mare impact în societate. Oferind constant astfel de exemple, am vrut să arătăm că România este frumoasă, că aici trăiesc și muncesc oameni minunați, cu idei excepționale, care pot transforma țara asta și care ne pot inspira pe fiecare dintre noi să facem ceva bun la rândul nostru.

Și eu am avut și am în jurul meu mulți oameni al căror exemplu mă motivează, cel mai apropiat fiind chiar Oana Drăgulinescu, directorul de creație al agenției unde lucrez, Quartz Media Production. Ea este genul de persoană despre care am vorbit mai devreme, un om care își urmează pasiunea pentru televiziune și pentru comunicare, iar de aici se nasc idei și proiecte deosebite în zona culturală și socială, care ating zeci de oameni și la care lucrăm cu toții cu mult drag.

6. Un motto de pe blogul tău: “Fericirea nu depinde de ceea ce ești sau de ceea ce deții, ci doar de ceea ce gândești.”, spune Dale Carnegie. Cât de important este să gândești frumos? Ești pasionată de arta trăitului conștient?

A gândi frumos nu este important, ci este vital! Nu a gândi frumos în general sau a gândi pozitiv, doar așa, pentru că e la modă, pentru că e “în trend”, ci a simți frumos, a trăi din plin, a fi recunoscutător pentru ce ai, pentru cine ești și pentru ce ai realizat până acum. A mulțumi pentru oamenii pe care îi întâlnești, pentru sprijinul pe care îl primești în fiecare zi, dar și pentru clipele grele, pentru necazuri, chiar și pentru palmele pe care ți le dă viața. E important să vedem lucrul bun din fiecare obstacol, din fiecare încercare, din fecare necaz, chiar dacă la prima vedere pare că acea experiență este tristă sau chiar tragică. Eu cred că fiecare încercare aduce cu sine o lecție și un lucru prețios pe care, dacă reușim să îl descifrăm și să ni-l însușim, vom avea numai de câștigat.
Da, îmi place să trăiesc cu ochii deschiși, să văd frumusețea fiecărei clipe, să mă bucur de ce îmi oferă viața și sunt recunoscătoare pentru tot ce primesc! 

7. Kreatoria.ro își propune să ducă creativitatea la alt nivel, mai aproape de oameni și mai aproape de fiecare zi. Iohanna, ca mamă de data aceasta, care sunt valorile pe care le cultivi în educația lui Victor?

Îmi doresc ca el să crească un copil sănătos și integru, cu sufletul deschis. Vreau să înțeleagă că e bine să îi ajuți pe ceilalți, să oferi din ceea ce ai, să asculți, să contribui, să te implici. Cinstea, bunătatea, onestitatea și bunul simț sunt valorile pe care eu pun preț și pe care încerc să i le transmit și lui Victor, așa cum poate el să le înțeleagă acum, la aproape patru ani. Îi citesc povești pe tema asta, îi explic, vorbim mult, dar până la urmă cred că exemplul personal este cel mai puternic. Copiii învață cel mai bine imitând comportamentul adulților, văzând cum se întâmplă lucrurile în familie, la grădiniță, în cercul de prieteni. Și noi încercăm să oferim cât mai des exemple de acest fel. Unul din lucrurile asupra căruia am insistat mult în ultimul timp este ecologia, i-am citit cărticele despre planetă și efectele dezastruoase ale poluării, îl iau împreună cu mine să aruncăm gunoiul la reciclare și îl încurajez să arunce și el selectiv deșeurile. Cred că numai așa, prin exemplu pozitiv îi putem crește pe copiii noștri și îi putem ajuta să devină adulți responsabili, care vor face schimbările necesare în societatea viitorului.

8. Ce ți s-a părut cel mai nobil în meseria de părinte? Dar cel mai educativ (a se citi provocator)?

Cel mai nobil lucru mi se pare chiar acesta: a fi părinte. Cred că atunci când devenim părinți primim un mare dar, însă și o mare responsabilitate. Copiii pe care îi aducem pe lume nu ne aparțin, nu sunt ai noștri decât biologic, pentru că le dăm viață, însă ei vin din altă dimensiune, sunt suflete libere, independente, care au ales să vină aici pentru a-și însuși anumite lecții. Iar noi, părinții, avem misiunea de a le fi ghizi, de a-i îndruma prin viață, fără a le știrbi din această libertate.

Noi avem în mâini cel mai prețios și totodată cel mai fragil dar: sufletul unui copil. Ce facem cu el, cum îl purtăm prin această lume, cum cultivăm în el iubirea, lumina, lucrurile frumoase, respectul, bunătatea, cum îi învățăm cinstea și generozitatea, cum le deschidem calea către a fi adulți responsabili, buni, iubitori, cum le așternem drumul spre a fi oamenii care vindecă această lume și o transformă...? Aceasta mi se pare cea mai provocatoae misiune și pentru asta nu există nicio carte, niciun manual, niciun guru de la care să înveți. Există multe informații, cărți și cursuri ale unor specialiști în parenting și educație, o mulțime de psihologi și cercetători ne dau sfaturi, împărtășesc idei și descoperiri, dar până la urmă tot instinctul este cel mai puternic ghid al nostru, al părinților. Și ne creștem copiii inspirați de acest instinct, dar și de ceea ce am învățat, încercând să menținem echilibrul și să le oferim cel mai bun exemplu. Și nu știm până la final dacă am făcut bine, pe acest drum suntem mereu nesiguri, de multe ori nu ne dăm seama unde greșim sau unde procedăm corect. Poate pentru unii părinți confirmarea vine mai repede, sub forma rezultatelor școlare ori a unei meserii pe care tânărul o îmbrățișează cu pasiune și o practică cu succes, în timp ce pentru alții confirmarea nu vine niciodată sau poate că ei nu reușesc să o vadă...
Este greu să fii părinte, dar este frumos, poate cel mai frumos lucru din lume! Și cunosc mulți oameni cae nu au copii în carne și oase, dar care au creat proiecte extraordinare, care își pun timpul și pasiunea la bătaie și care trăiesc pentru și prin aceste proiecte, exact ca și cum ar fi copiii lor. Și îi admir pe acești oameni, mă înclin în fața lor, îi respect și îi privesc ca pe niște părinți formidabili!

9. Să încheiem cu zâmbetul pe buze. Împărtășești cu noi o poză care prezintă momente de bucurie din viața ta? Cea mai sugestivă.

Iohanna cu fiul ei: Victor.

S-ar putea să-ți placă și

Comentarii

Inscrie-te la Newsletter

kreatoria

Cele mai citite articole