Genoveva Hossu: "Sufletul tânjește după libertate și să nu-l lași să se exprime, înseamnă nebunie curată."

Decorator talentat și apreciat, Genoveva Hossu impresionează prin conceptele pe care le transmite. Trăiește liber și pune suflet în fiecare proiect.

 

1. Nu mă uita este…te rog să continui propoziția.

Nu ma uita este un exercițiu complex de creativitate menit să aducă acel sâmbure simplu al meseriei noastre, iubirea față de noi înșine și față de ceea ce facem, necondiționat fiind de societate, trenduri, bani, ci bazat exclusiv pe suflet creativ.

2. De curând ai lansat un e-book:  “Tu poți fi propriul tău designer”. Cu ce gând ai scris această carte?

E-book-ul este un alt proiect de suflet, pe care l-am scris fiind cu gândul la toți cei care visează să se aventureze în domeniul designului interior. Am adunat în el toți cei zece ani de experiență, câteva instrumente de lucru și o serie de DOs & DON’Ts, astfel încât să fie de folos nu doar celor interesați de decorarea propriei locuințe, ci și novicilor în domeniu, care doresc să îmbrățișeze această minunată meserie a designerului interior.

3. Kreatoria.ro este site-ul dedicat creativității, în multele ei forme. Ce le-ai spune celor care nu au curajul să-și exprime creativitatea?

Să-l aibă! Și să-l aibă big time. Sufletul tânjește după libertate și să nu-l lași să se exprime, înseamnă nebunie curată, înseamnă să-l privezi de ceva ce-i aparține prin definiție. Iar creativitatea e și ea o formă de exprimare, poate chiar cea mai pură din toate câte există. O simți curgând necontenit prin tine abia atunci când înveți să te iubești, să te accepți, să nu aștepți aprecierile altora, să nu-ți fie frică să greșești (oh, de-ai ști, cât am greșit eu!) și să-i lași pe cei din jurul tău exact acolo unde le e locul: în jurul tău, nu înăuntru.

4. Cum păstrezi echilibrul între profesie și familie?

Well, it’s complicated. Chiar este. Echilibru perfect nu există, deși multă vreme m-am mințit că poate fi găsit. Viața unui antreprenor e despre pierderi și câștiguri personale deopotrivă, iar combinația dintre bine, foarte bine, rău și foarte rău e ceva la ordinea zilei. Pot să zic însă că am găsit o soluție personală, care implică mult efort, dar pare să funcționeze: oscilez în cadrul unui echilibru dinamic, făcând switch constant între familie și activitate profesională. Important, până la urmă, este să înveți câteva lucruri: să prevezi anumite aspecte, să privești viața ca pe o provocare continuă și să scoți best-off-ul din orice situație. Echilibrul între cele două este o himeră a cărei hărțuire îți face rău. Te poate elibera doar conștientizarea faptului că la un echilibru perfect nu vei ajunge niciodată.

5. Care e colțul favorit din casa ta? Ni-l poți arata printr-o poză?

De îndată ce pășești pragul casei mele, intri într-o poveste . E livingul și una dintre numeroasele cărți de vizită G.H.

6. Când ești tristă sau nu-ți iese un proiect, ce faci?

Zâmbesc. Mi se întâmplă prea rar și mă bucur de eșecuri, știu că mereu învăț cele mai importante lucruri de acolo. Nu mi-a fost frică să greșesc niciodată. Repet, nu mi se întâmplă prea des: sunt perfecționistă și prevezătoare.

7. Cum arată agenda ta? E colorată sau neutră?

Hm, ca să vezi, și asta spune multe despre mine? :) Momentan, e neutră, iar paginile ei sunt un interminabil to do list.

8. Un bun decorator ar trebui să fie…

… îndrăgostit de viață. Și de frumos. În plus, ar mai trebui să fie înzestrat cu un talent natural, dar să nu se rezume la atât: talentul fără muncă te ține în anonimat. Mai mult, un decorator bun va finaliza un decor doar atunci când e sigur că acesta transmite un mesaj, observând rapid elementele ce se potrivesc exact unei încăperi și cele care nu au ce căuta în spațiul respectiv.

9. Ce-ți place mult, mult de tot la viața ta?

Faptul că am libertatea de a alege să fac exact ceea ce vreau, cum vreau și când vreau, aproape necondiționat.

10. Un defect pe care l-ai transformat în calitate, dedicând timp și mult efort…

Faptul că nu știam să ascult părerile altora mi-a dat bătăi de cap multă vreme. Până am înțeles că rețeta succesului include, de fapt, și capacitatea de a-i asculta pe cei din jur, am scăpat multe trenuri și am făcut multe greșeli. Până la urmă, câștigă cel ce absoarbe informație (cât mai multă, de preferat) și apoi, reușește să combine toate părerile, obținând maximă eficiență în tot ceea ce face.

11. Să spunem că ai în față un tânăr de 16 ani cu o vagă idee de a fi decorator. Nu știe să deseneze și nici nu e prea bun la mate, dar “i-ar cam plăcea” să fie decorator. Ce sugestii ai pentru el?

Nu va ști exact ce “i-ar cam plăcea” cu adevărat, decât atunci când va intra în contact direct cu meseria. La 16 ani e mai greu, dar dacă inima-i zice să meargă în direcția asta, atunci s-o facă sănătos. Și să creadă în ce-i zice inima. Dacă totuși constată, la un moment dat, că a dat-o în bară cu alegerea profesiei, o ușă deschisă și o cale de întoarcere există întotdeauna. Oamenii se reinventează consant, unii chiar la 80 de ani. Eu, la 26. La 26 de ani, într-o zi în care am simțit asta prin toți porii, am îmbrățișat meseria de decorator…
Ce altceva să mai facă? Să-și caute un model și să-l urmeze. Să citească mult, să călătorească, să se inspire oricând, oriunde și din orice. Decorator nu te naști decât în proporție de 20%. Restul obții pe parcurs, prin muncă și dăruire.

 

Pe Genoveva o găsești aici.

 

S-ar putea să-ți placă și

Comentarii

Inscrie-te la Newsletter

kreatoria

Cele mai citite articole