De la Jurnalism de Liga Întâi la Libertate Supremă: Afaceri cu rulota pe faleză.

Eram aterizați de câteva minute la Eforie Nord, când am vrut să explorăm ce se afla în jurul vilei în care eram cazați. Pe faleza, pe „minunata” stradă în care se aflau buticuri aliniate dupa marele kitch, am văzut ceva aparte și care s-a dovedit salvarea noastră în materie de gustări. O clătitărie pe roți.

Am un radar fin în ceea ce privește oamenii, proiectele, locurile cu poveste, care îți oferă ceva în plus pe lângă serviciul solicitat. Locurile acelea în care clătita nu este doar clătită, ci vine la pachet cu omenie, cu promisiunea rețetei firești și nu a înlocuitorilor chimici, cu o porție de dialog sănătos care încă se mai întâmplă între 2 oameni civilizați. 

Clătităria La Pecheni este o insulă, o insulă printre plastic, chiștoace, oameni veniți la plajă ca la o pauză de respectat reguli și descălecat de la valori.

Anul acesta, deși ceva din noi ne spunea că nu va fi o carte câștigatoare, am mizat, totuși, pentru 4 zile pe litoralul românesc. Și la plusuri voi trece momente frumoase cu gemenii pe plajă, serile lângă mare, multe râsete, o vizită la Delfinariu și faptul că am descoperit un spirit liber care vrea să înoate împotriva curentului: Clătităria La Pecheni.

M-a uimit că dincolo de omenie, am descoperit două persoane care și-au lăsat joburi la care au muncit ani de zile (de exemplu, Gabriel Pecheanu, jurnalist la Mediafax pe politică, Laura într-un department comercial) pentru a lua drumul mării libertăți (riscante, de altfel) financiare. Nu au nicio lună vechime pe plajă, dar deja se fac remarcați.

@visuluneinoptidevaralamare        Iată cum se naște visul unei nopți de vară. Istoria lor, spusă chiar de ei, printre o clatită, o limonadă cu fructe de pădure și un gust de bine.

#nefacembine                    Discuția cu ei m-a făcut să credem că noi ca popor o să ne mai facem bine.

#plajanuestescrumiera   Sunt speciali pentru că livrează servicii curate și pentru că au demarat o campanie Plaja nu este scrumiera.

 

Am pornit pe drumul acesta cu promisiunea, făcută în primul rând nouă, că tot ce vom oferi clienților va fi ca pentru noi și copiii noștri.

1. Ce înseamnă Clatitaria „La Pecheni?


Clătităria La Pecheni înseamnă, de fapt, familia Pecheanu. Adică noi. Prietenii ne spun Pechenii. “Unde mergem? La Pecheni!”. De fapt, noi suntem Laura și Gabi. Avem doi baieți, pe Radu –12 ani și pe Dragoș - 9 ani. Copiii plajei, momentan. Cel mai mult ne place să avem oameni zâmbitori în preajma noastră. Am pornit pe drumul acesta cu promisiunea, făcută în primul rând nouă, că tot ce vom oferi clienților va fi ca pentru noi și copiii noștri. Și conceptul ăsta ne-a devenit și mod de lucru, dar și deviză. La noi, cum ne place să ne mândrim, limonada conține chiar lămâie, aluatul conține chiar făină și lapte, frappe-ul conține chiar cafea, lapte și înghețată. Frappe-ul este chiar cel cu care ne răsfățăm acasă. Fix aceeași rețetă. Niciun gram în plus sau în minus la ingredientele folosite. Despre calitatea lor... garantat aceeași. Am pariat pe calitate și sperăm să răzbim într-o lume haotică, care a uitat de alimentația sănătoasă. Oricum, nu vom face rabat de la principiul care ne-a călăuzit pe drumul acesta. Pentru că, La Pecheni e  o clătitărie ca pentru copiii noștri, bun gust și gust bun!

2. Care este povestea voastră de viață și de ce ați hotărât să schimbați macazul?


Gabi este jurnalist de formație. A lucrat înainte la Mediafax, pe politic. Zilnic a interacționat cu cei care ne conduc destinele. Cel mai fericit, la o lună de la debutul acestei aventuri, este însă când oferă o clătită unui copil. Eu sunt absolventă de Statistică si Informatică Economică, la ASE. Ultimul job înainte de “Marea Aventură” a fost într-un birou comercial. Adică cifre multe, excel-uri, soft-uri comerciale, analize și statistici. Oameni, însă, mai puțin... Viețile noastre, de oameni de birou, intraseră într-o rutină. Școală, birou, telefoane acasă în pauza de masă pentru verificatul copiilor, aglomerația nebună din traficul bucureștean, chestii administrative, poate un parc... La un moment dat am primit un semnal de alarmă. Viața „confortabilă” ne-a fost scuturată de o răceală a celor doi copii. Era în urmă cu vreun an și jumătate, când Dragoș și Radu erau acasă, cu febră mare, dar nici unul dintre noi nu a putut să își ia liber ca să-i poată îngriji. Așa că piticii s-au îngrijit unul pe altul: Nurofen, Panadol, termometru... Am primit o temă de gândire. Așa ne-am dat seama că nu reușeam să ne creștem copiii cum trebuie, nu apucam să vorbim cu ei, că nu le eram aproape așa cum ar trebui. Avem un copil la debut de adolescență și unul la un pas distanță. E important să aibă părinți disponibili. Ori noi ne rezumam la doi roboței cu atribuții administrative și atât. Și uite așa, după multe luni în care am întors situația pe toate părțile și multe nopți nedormite, în care ne-am frământat, s-a născut ideea asta nebună, cu rulota care face clătite din aluat curat și limonadă din lămâie. De la idee până la punere în practică ne-am lovit de tot felul de obstacole, însă am constatat cu multă bucurie că suntem înconjurați de prieteni. Ei au fost cei care ne-au încurajat continuu în acest demers care multora li se pare nebunesc – cum să renunți la o slujbă care, la final de lună, este remunerată pentru un vis. De la un sfat avizat, până la pus mâna la șmotru, prietenii ne-au fost alături permanent. Și vă asigur că nu au fost puțini prietenii. Visez verile să fim la mare, toamna și primăvara să fim la evenimente, iarna, poate la un târg de Crăciun. Și să fim mai mult împreună, cei patru pecheni, ceea ce este însăși esența acestui proiect.

2. Cum e viața de mic antreprenor la mare?


Viata de mic antreprenor este fabuloasă, dar și dificilă. Provocarea a fost uriașă. Să treci de la omul de birou, care își face bucățica lui de treabă, la a administra un business cap-coadă este un pas mare de tot, care îți consumă toate resursele de timp, de gândire și de imaginație. Suntem numai noi doi și trebuie să jonglăm printre toate provocările. Dar eu zic că ne descurcăm binișor. Învățăm în fiecare zi lucruri noi. Faptul că suntem situați la mare, peste vară, este un plus pentru familia noastră, în sensul că avem copiii lângă noi - noi ne facem treaba, iar ei se joacă pe plajă. Ai o oră mai liberă la prânz, când turiștii sunt la masă sau somn, poți duce copiii în apă și să te bucuri de jocul lor.
 

4. Ce simtiți acum când ați schimbat biroul cu plaja?


Ce simțim? Eu, una, mă bucur să vorbesc cu oamenii zi de zi, să le aflu povestea, să glumim. Mă bucur să-mi beau cafeaua dimineața privind marea, mă bucur să-mi văd copiii mai mult. În plus, am cunoscut oameni extraordinari. Clienți, colegi de alee, grafferii care ne-au decorat rulota... toti oameni minunați. Ne fac să ne simțim tare bogați. Mă bucură teribil să văd că oamenii încep sa pună preț pe gust, pe calitate, pe modul cum sunt întâmpinați când merg undeva.
 

Statul nu sprijină micul antrepenor aflat la început de drum. Nu există ghiduri sau un organ care să te îndrume.

Pe parcursul debutului ai parte de tot felul de suprize și începi să ai de-a face cu hățișul legislativ, care este extrem de stufos

 

5. Care sunt obstacolele cele mai mari, de zi cu zi? Dar împlinirile?


Obstacole? Aș enumera, în primul rând, faptul că statul nu sprijină micul antrepenor aflat la început de drum. Nu există ghiduri sau un organ care să te îndrume. Pe parcursul debutului ai parte de tot felul de suprize și începi să ai de-a face cu hățișul legislativ, care este extrem de stufos. Când spui că te-ai informat și că ești la punct cu tot, apare un „Dumnezeu local” care îți trântește în față o hotărăre de consiliu local sau îți invocă o decizie de la mijlocul secolului trecut, uitată de mult sau depășită de realitătile vremii...  Este de ajuns să îți invoce așa ceva, că lași treaba și te apuci de căutat ce vrea „să spuna poetul”. Evident, respectivul act face referire la o mie de alte decizii sau hotărâri. În loc să te concentrezi pe activitatea ta de bază, stai și faci cercetare, zeci de hârțoage, milioane de gânduri... iar timpul trece și tu pierzi ocazia de a schimba câteva cuvinte cu un potențial client sau să zâmbești unui om care trece pe lânga tine.

În schimb, avem parte și de satisfacții. Cea mai mare dintre ele este când, la schimbul unei clătite, primesti un zâmbet, fiindcă dincolo de bani, proiecte, cifre seci, zâmbetul primit de la un client este cel mai important! Cât despre clienții nostri... Cristina, Mihai, dna Petcu, Laurențiu, Ionuț „Grasu”, Andrei, Vasile sau Maria nu sunt simple nume. Sunt doar câțiva dintre prietenii pe care ni i-am făcut pe malul mării. Discutând cu ei, nu ai cum să nu descoperi frumusețea oamenilor.

#plajanuestescrumiera

Ne-am implicat și într-o campanie. Inspirați de ideea prietenilor noștri Răzvan și Marian, Strada nu este scrumieră, am generat sora mai mica a acesteia - Plaja nu este scrumieră. Încercăm să conștientizăm oamenii de efectele nocive asupra naturii ale banalului chiștoc. Ne-am pus în fața rulotei o scrumieră și ne bucurăm că oamenii fac un mic ocol și sting tigara în aceasta.

S-ar putea să-ți placă și

Comentarii

Inscrie-te la Newsletter

kreatoria

Cele mai citite articole