Arhitect Matius Ichim (Chillya): Viaţa de creativ în marele oraş ne-a solicitat atât de mult încât simţim visceral nevoia de evadare! (1)

Am descoperit Chillya cu mult timp în urmă, prin vara anului trecut, și ca un dat, mereu se întâmpla ceva și nu puteam să mă apuc de scris despre ideea aceasta interesantă. Chillya: un loc de joacă creativă.

Kreatoria.ro este site-ul destinat creativității, de aceea, când descopăr oameni ca Matius Ichim și Alina Andries (MATIUS STUDIO), care au inventat Chillya, sunt de-a dreptul bucuroasă. Este vorba de energia aceea a creativității care realizează sinergii, conexiuni și bucurii din sfera: uite cineva care a făcut ceva WOW. 

Încă o dată în plus, din 2015 încoace, de când realizez interviuri cu creativi din diferite domenii, îmi dau seama, de îmi vine să îmi pun ca o etichetă pe frunte, că lumea aceasta e mică în fapt. E lumea ideilor mari și a oamenilor mari, dar este o lume compactă. Gândim la fel, spunem povești, țesăm concepte și le transpunem în diferite domenii.

Chillya : 4,5 mp utili, invadați la propriu de glicină, de miros de mentă, lavandă şi lămăiţă. Și aș mai spune eu de Libertate.

Ce îmi place la proiectul Chillya? Nu doar că înseamnă evadare, relaxare, ci reprezintă și un spațiu firesc, unit cu natura. O oază.

Când am zile proaste, când proiectele inovative pe care le inițiez merg cu viteza melcului, când eu le-aș dori cu viteza supersonică, ei bine, atunci, la granița cu mâhnirea și tristețea că nu mă pot exprima, reușesc să dau peste oameni fascinanți și îmi reușește un interviu exact ca acesta. Magic. Departe de teluric. Un interviu cu Matius Ichim.

Te invit să citești despre acest proiect și oamenii care l-au fondat, oameni care gândesc măreț, care construiesc în suprafețe mari de idei și care te vor cuceri în următoarele rânduri. 

Matius Ichim: Un alt defect ireparabil care m-ajută să creez este speranţa că, prin creaţie, voi fi nu doar acceptat, dar şi iubit de lume şi de Dumnezeu.

Dacă ai nevoie de arhitecți cu viziune, m-am gândit să îți las aici și siteul lor: matius.ro

 

Credit foto : Dragoș Lumpan & Iulian Sandu

Hai, hai să ne adunăm oameni creativi! Suntem mai mulți decât credeți!

1. Ce este Chillya?


Acum, la timpul prezent, Chillya este un loc de joacă creativă ce abia aşteaptă să fie invadat din nou de verdele primăverii şi, rând pe rând, de creativi (printre primele înscrise pe lista 2020 este Lena Criveanu, una dintre creatoarele de modă cele mai active şi optimiste pe care le-am întâlnit până acum). Chillya a început din nevoia mea personală de a avea un loc unde să mă simt ca la bunica mea la ţară, într-un sat care, din păcate, astăzi are mai puţini locuitori decât are blocul în care locuiesc (Gugea, Iaşi).

Când nu ieşise încă din pagină, când tocmai se străduia să se lege ca un obiect multifuncţional, vedeam în Chillya şi o nouă afacere (voi povesti despre asta mai jos) sau, mai curând, îmi doream să fac şi altceva decât ceea ce fac în mod curent, adică arhitectură de spaţii comerciale.
Studioul pe care îl conduc împreună cu Alina Andrieş, asociata mea, se numeşte MATIUS Studio şi prin resursele lui proprii a produs primul prototip Chillya 1.0, în 2017.

Impulsul zero a fost reprezentat de o necesitate vitală: îmi doream să creez şi să testez un obiect foarte mic, dar în care să pot şi lucra, citi, desena, dormi, visa. Sună a truism, dar viaţa de creativ în marele oraş ne-a solicitat atât de mult încât simţim visceral nevoia de evadare. Nu mai luăm în calcul calvarul de la sfârşitul săptămânii, când trebuia să fugim în coloană spre/dinspre munte sau mare. Asta pur şi simplu pentru că, numărând în ore acele mult dorite zile de sâmbătă şi duminică, drumul şi agitaţia ar fi anulat poate bruma de chill dintr-o pensiune mai retrasă.

În timp ce lucram la chilie, am fost asaltat cu idei şi sfaturi de la toţi cei pe care îi cooptasem în proiect. Eram atât de suprasaturat de informaţii, incât aproape că nu mai eram în stare să decid care este calea către obiectul perfect, iar ideea risca să moară într-un calculator. Spre imensa mea satisfacţie, pe 12 mai, cu doar 7 zile întârziere, am scris în jurnal despre prima evadare la Chillya, în strada Atlasului, nr 3A, mai mult privind mut de emoţie, jumătate de noapte, nucul gigantic al vecinei, tanti Biţi.

Obiectul rezultat, chillia urbană, este un spaţiu esenţializat, deschis foarte mult către exterior prin două geamuri jumbo, care îi definesc şi exprimă atât de plastic secţiunea simplă şi curată.

Ideea a prins foarte repede la public, iar propunerile de colaborare au început să răsară, deturnându-mă de la orice parcurs minuţios către un business plan. Chilii în vii a fost una dintre primele direcţii, motiv pentru care am iniţitat mai multe discuţii direct cu cramele si producătorii de vinuri. A fost urmată apoi de viraje către educaţie unde, tot fără agendă, am explorat discuţii pe tema de tabere de copii în natură. În paralel, am fost abordat de către psihologi practicieni şi specialişti în meditaţii şi yoga. În timp, voi restrânge paleta de opţiuni şi voi acumula datele necesare trasării unei direcţii.

2. În hainele cărui domeniu te simţi cel mai bine? Când lucrezi ca arhitect, când vorbeşti despre ceea ce faci, când creezi noul pur şi simplu, chiar înafara proiectelor de arhitectură?


Cel mai bine mă simt în haina de ascultător de poveşti. Cred că fără acest har al ascultării, nu aş fi putut nici să mă bucur de imensa vrajă a creaţiei celor din jur şi nici să devin creativ atunci când trebuie, la rândul meu, să răspund unei teme de proiect.
Pofta aceasta de a mă conecta la nou, la autentic, la multiversul de lumi în care mă trezesc ascultând o bună parte dintre cei cu care interacţionez, m-a făcut să deschid în 2019 proiectul chilia către creativi.
Singura plată pe care o ceream era să îmi lase scrise, desenate sau fotografiate o fărâmă din ceea ce au simţit ACOLO, în obiectul de 4,5 mp utili, invadat la propriu de glicină, de miros de mentă, lavandă şi lămăiţă.

3. Cum te găseşte primăvara proiectelor? Eşti under construction sau under progress?

Deşi ultimele luni din 2019 m-au şi ne-au solicitat ca studio până la epuizare fizică şi psihică, iată că primăvara aceasta mă găseşte într-o efervescenţă aproape adolescentină. Un soi de entuziasm, de speranţă naivă în bunătatea lumii şi o sumă de proiecte pe teme actuale îmi curentează mintea şi ochiul. Spun asta fără să ţin cont de forţa şi maturitatea pe care le constat acum, când studioul nostru numără 20 de ani de când înoată în oceanul arhitecturii de retail.
Spre norocul meu, mă descopăr în acest prag de primăvară înconjurat şi de foarte mulţi oameni cu obrazul frumos, cu privirea demnă, cu adâncuri fascinante.

4. Ce nu ai spus niciodată despre tine şi ai vrea să se ştie?

Ce mult mi-ar plăcea să-i am ca oaspeţi la chilii pe toţi cei cărora le-am citit cărţile, le-am ascultat piesele şi le-am urmărit filmele! O parte, cei încă neconsacraţi, au început să vină şi să se bucure de tihnă.
Aş vrea să se ştie – şi asta chiar n-am mai spus-o până acum - că mi-ar plăcea să sărbătoresc cei 20 de ani de când profesez, prin lansarea cu success a primei molografii (o frescă a comerţului românesc sub presiunea consumului) şi a primului mall virtual de servicii pentru negustori. Va fi o platformă online în care cei care operează un spaţiu sau o reţea de spaţii comerciale vor putea căuta şi găsi cam tot ce au nevoie şi le poate oferi România, de la A (architect, avocat) până la Z (zugrav).

5. Defectul care te ajută cel mai tare să creezi?

Defectul profesional care mă ajută cel mai tare să creez este pasiunea pentru compoziţia plastică şi pentru modelarea percepţiei spaţiului. Defectul uman, propriu tuturor sper, este nevoia de a încerca să fac şi eu ceea ce văd în jur şi, în general, la cei cu care interacţionez fizic sau virtual.
Un alt defect ireparabil care m-ajută să creez este speranţa că, prin creaţie, voi fi nu doar acceptat, dar şi iubit de lume şi de Dumnezeu.

6. Dar calitatea care îţi stă frână la manifestarea inspiraţiei?

Frâna de aur este autocenzura, care fie din prea multă decenţă, fie din grija de a nu greşi, fie din respectul pentru bugetul clientului, fie din miile de motive care apar odată cu ivirea zorilor şi care ca dupa o poveste cinematografică fascinantă, topesc visurile care păreau cel mai uşor de înfăptuit la lumina lunii.

Citește continuarea interviului aici.

 

S-ar putea să-ți placă și

Comentarii

Inscrie-te la Newsletter

kreatoria

Cele mai citite articole