Adina Săniuță. Anul sabatic? Insula mea cu nisip fin a luat forma voluntariatului!

foto credit: Ivan Nicolae

 

Îmi place să cunosc oameni care au în ei combustibilul de schimbare.

Astăzi, o reprezentantă a Generației cu Cheia de Gat, care crede că poporul nostru poate să se transforme în bine, să-și atingă potențialul… DACĂ face un efort, acela de a se implica.

Adina Săniuță este energia timpului aplicat. De ce? Pentru că acum, după aproape un an sabatic (o pauză de la birocrația vieții, așa cum îmi place să-l numesc), reîntoarsă la job, mai are puterea să dea aripi proiectului ei libraria germană  Lebbuchenhaus, mai are puterea de a face Voluntariat de profesie și vocație, mai are puterea de a preda (în cadrul anului universitar) la ASE și uite așa, parcă săptămâna nu are 5 zile de lucru, ziua nu are 24 de ore.

Vorbește cu lejeritate de traiectorii profesionale, despre ținerea în frâu a ego-ului, despre momentele ei de deznădejde și nu în ultimul rând despre puterea de a se remonta.
Are anduranță, dar are și sclipirea aceea pe care un om care știe că nu se mai poate cu merge și așa . Nu este de mirare că, în piramida ei de nevoi, tocmai pe treptele ei superioare, se află activitățile de voluntariat! A fost Voluntar de profesie în Fundatia Romanian Business Leaders, un adevărat nucleu de oameni si proiecte care au în centru motorul schimbării.

Crede foarte mult în responsabilitatea socială individuală, este motorul care va produce binele, pentru că pornim de la schimbându-ne pe noi.

Voluntar= Visător? Nu și în cazul Adinei. Ea este cu picioarele pe pământ dorind pentru România exact factorii care ar pune-o în mișcare: o rețea de autostrăzi care conectează principalele orașe, un sistem transport în comun bine pus la punct, un ecosistem antreprenorial solid.

Serviți o portie generoasa de responsabilitate vie, urbană și plină de poveste!

 

Cercetându-ți traiectoria, am observat că eșți voluntară de vocație și profesie. Este în ADN-ul tău! Într-o lume în care foarte mulți trăiesc pentru a prinde cât mai mulți bani, tu oferi. Timp, bani, servicii. Ce gânduri îți trec prin minte atunci când faci asta, când oferi?

Am avut șansa să obțin un grant din partea Fundației Vodafone și să devin Voluntar de Profesie. Când am aplicat pentru acest program aveam deja experiența voluntariatului și asta m-a motivat în urmă cu 3 ani să fac un pas în afara drumului care avea o traiectorie de normalitate profesională. De atunci perspectiva mea asupra modului în care mă raportez la binele făcut s-a schimbat foarte mult, transformându-se într-o filosofie pe care v-o împărtășesc cu mare drag: a face bine trebuie să fie o rutină pentru fiecare, acest bine nu înseamnă doar să donăm bani sau diverse bunuri, nu înseamnă doar să dăm din timpul nostru, înseamnă să ne respectăm aproapele, să ne iubim orașul în care trăim, să ne ținem în frâu ego-ul, să fim responsabili și să nu uităm să fim oameni. Eu așa încerc să îmi trăiesc viața și atunci tot ceea ce fac mi se pare normal, iar ceea  ce simt este o stare de mulțumire și de liniște. Asta nu înseamnă că nu am și eu momentele mele de deznădejde, de frustrare în fața nedreptății, doar că reușesc să mă remontez repede, învăț din fiecare lecție și merg înainte.

 

Pe una din treptele superioare ale piramidei mele se află acțiunile de voluntariat pe care le desfășor!

Ce este mai important, acum, în piramida Adinei Săniuță?

Sunt un om care a avut parte până acum de o întâlnire binecuvântată cu destinul. Am parte de o familie care mă susține și care îmi dă curajul de a lupta pentru idealurile mele, am prieteni cu care pot merge alături pe drumuri line, dar și pe cele care îți provoacă anduranța, am în jurul meu oameni care au încredere în mine. Astfel pe una din treptele superioare ale piramidei se află acțiunile de voluntariat pe care le desfășor. Cred foarte mult în responsabilitatea socială individuală, este motorul care va produce schimbare, pentru că pornim de la schimbându-ne pe noi, schimbându-ne modul în care gândim și acționăm, vom schimba mult și în jurul nostru.  Este un exercițiu pe care vă invit pe toți cei care citiți să îl faceți. Este ca atunci când începi să practici sport, primele antrenamente sunt mai grele, după aceea devine obișnuință, în același mod și a face bine trebuie antrenat

 

Cum arată România pe care ți-o dorești?

România pe care mi-o doresc are oameni educați, sănătoși și care vor să-și construiască viitorul aici. România visurilor mele are o rețea de autostrăzi care conectează principalele orașe, are un sistem transport în comun bine pus la punct. România mea are un ecosistem antreprenorial solid și o economie în care capitalul românesc îl depășește pe cel străin. România în care eu vreau să trăiesc în continuare are politicieni și oameni din administrații care lucrează pentru binele contribuabililor. România pe care mi-o doresc este o țară în care #bineledomneste.
Pentru asta trebuie să nu mai vedem viitorul ca o vestă de salvare, ci să să începem să construim de azi, cu ce avem, și avem și oameni pregătiți, avem și capital suficient, doar trebuie să adăugăm încrederea că putem, și putem.

Spuneai undeva, într-o postare: Good people. Good stories. Cum arată oamenii buni?
Oamenii buni au o strălucire aparte în privire, emană o energie liniștitoare. Sunt oameni blânzi, dar fermi și au valori morale solide, sunt onești, sunt oameni pe care te poți baza.

Am lucrat alături de colegii mei să ridicăm volumul vocii lumii antreprenoriale.

 

Ai trăit ceea ce mulți dintre noi am dori să testăm: un an sabatic. Ori asta mi se pare aproape divin: o pauză de la birocrația vieții. Cum ai trăit anul sabatic? Cu cât ai crescut? Ce conștientizări ai?

A fost un altfel de an sabatic, au fost 9 luni pe care am ales să le dedic unei cauze în care cred că va aduce mult dorita schimbare de fond a României. Am ales și am fost aleasă să devin Voluntar de profesie în cadrul Fundației Romanian Business Leaders, am lucrat alături de colegii mei să ridicăm volumul vocii lumii antreprenoriale, să o facem auzită și înțeleasă. Să impulsionăm antreprenoriatul, prin diferitele proiecte pe care fundația le desfășoară, să crească calitativ (Antreprenoria și Mentoria) și mai ales filosofia antreprenorială – aceea că SE POATE – să fie îmbrățișată de cât mai multe persoane: de la cei din mediul rural (Antreprenorești –  Adoptă un sat!), la liceeni și studenți (Vreau să fiu Antreprenor), la diasporă (RePatriot). Prin puterea exemplului (Proiectul Merito, SuperTeach) să arătăm că educația românească mai are o șansă prin profesorii dedicați cu adevărat meseriei de dascăl.
Într-un an sabatic pleci cu gândul că vei strabate mări și țări pentru a ajunge pe o insula în care să-ți regăsești EU-l pe care l-ai pierdut în file de excel, termene limită, ședințe peste ședințe și o goană nebună după ascensiune.  Insula mea cu nisip fin, înconjurată de ape limpezi de un albastru presărat cu nuanțe de turcoaz a luat forma voluntariatului unde binele făcut este cea mai bună ședință de mindfulness, energia primită din partea puștilor care participă la #VSFA o depășeste cu mult pe cea pe care o obții după o oră de yoga. Drumul către inima satului românesc nu poate fi comparată cu nicio destinație exotică și poveștile antreprenorilor întrec orice carte de antreprenoriat pe care am citit-o până acum.

Dacă fiecare am face un singur gest bun, dar care ar schimbă multe, care ar fi acela?

Să se schimbe pe ei înșiși în bine. Să conștientizeze ce nu le place când se uită în oglindă, să lucreze cu ei, să devină ei mai buni, doar așa vom deveni un popor mai înțelept și ca urmare mai prosper.

Cum fentezi timpul? Faci multe și parcă ziua ta are mai mult de 24 de ore.

Am o poțiune magică, se numește voință. Când vrei să faci ceva, faci, fără să te plângi că nu ai timp. Timpul este o resursă, iar ca orice antreprenor încerc să scot cât mai mult din resursele pe care le am la dispoziție. 

Vorbește-ne și despre Lebbuchenhaus!

Povestea începe cu mai bine de 29 de ani în urmă, atunci am început să învăț limba germană. Cunoașterea limbii germane mi-a deschis multe uși și mi-a dat ocazia mai repede decât mă așteptam să pornesc și pe calea antreprenoriatului. De multă vreme mi-a încolțit în minte ideea de a avea un spațiu dedicat aprofundării cunoștințelor de limbă germane, un loc unde pe lângă diverse activități să pot pune la dispoziția consumatorilor și cărți, așa s-a născut Lebbuchenhaus. Azi are 2 ani și este unul dintre copiii mei preferați, așa îmi place să îmi numesc proiectele. O parte din ceea sunt eu o găsiți în acest proiect și meșteresc constant pentru a-l face să crească. Este o provocare mare, dar care îmi hrănește entuziasmul de a continua.
Trebuie să veniți în vizită, chiar dacă germana nu e punctul vostru forte, sigur vă vor cuceri produsele din satele cu tradiție săseasă din Transilvania, am început de curând o colaborare cu Kredenz, ei sunt furnizorii mei de dulcețuri și alte bunătăți produse după rețete săsești de Tante Gerda. Urmează și alte produse și ateliere innovative, trebuie să țineți aproape de noi, pe pagina de Facebook sau Instagram.

Ești fericită? Când te trezești dimineață, care e primul gând cu care întâmpini ziua?

Sunt un om binecuvântat, acesta este gândul cu care mă trezesc. Asta îmi dă puterea să trăiesc fericirea, să accept lucrurile mai puțin plăcute și înțelepciunea de a învăța din eșec.

Cum te încarci cu energia de a face noi și noi lucruri!

Noul îmi dă energia de a face, nu îmi place monotonia și atunci caut mereu soluții creative de a scăpa de plictiseală. Cred că este unul dintre motivele pentru care mă implic în multe proiecte, îmi place acțiunea și îmi plac poveștile oamenilor pe care îi întâlnesc.

Unde creezi? Cum arată spațiul tău drag?

Sunt un mare fan cafea și atunci când vreau să creez îmi iau laptopul și agenda și ne pierdem în aroma unei cafele bune, în ambianța unei cafenele din București. Aleg să ies din spațiile obișnuite pentru a da frâu liber energiei creatoare. Ideile prind contur mai ușor și iau forma acțiunilor atunci când nu ești încorsetat de un anumit loc.

 

 

S-ar putea să-ți placă și

Comentarii

Inscrie-te la Newsletter

kreatoria

Cele mai citite articole